Afacerea penală a complicelui lui Stan Mustaţă. 5.000 de euro de la fiecare deţinut pentru a-i scoate la muncă: „Să sape, să întindă paie...Şase sunt şmecheri, le dau femei!”

Judecătorul Stan Mustaţă, de la Curtea de Apel Bucureşti, a fost trimis în judecată de procurorii DNA, sub acuzaţiile de luare de mită şi trafic de influenţă, alături de el fiind deferită justiţiei grefiera Mariana Curea, de la aceeaşi instanţă, ambii în stare de arest preventiv.

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au dispus şi trimiterea în judecată a altor trei persoane, respectiv a lui Ion Boraciu, Florian Alexandru şi Ciprian Moraru. Prin intermediul primilor doi, Mustaţă ar fi cerut bani de la unii inculpaţi şi condamnaţi, în schimbul unor pronunţări favorabile acestora. Cel de-al treilea bărbat a fost deferit justiţiei pentru că a dat bani pentru a obţine o sentinţă favorabilă.

Potrivit interceptărilor, Ion Bogaciu a semnat cu penitenciarele un contract prin care firma lui primea deţinuţi la muncă. Complicele lui Stan Mustaţă se lăuda că de fapt unii erai favorizaţi.

Detalii inedite apar în rechizitoriul DNA

  • La 01 aprilie 2014  la biroul Ion Boraciu a sosit şi o altă persoană. Ion Boraciu i-a relatat faptul că, prin societatea comercială pe care o administrează în fapt, a încheiat un contract cu un penitenciar, în vederea  desfăşurării activităţilor de muncă dispuse pe perioada executării pedepsei, faţă de persoanele încarcerate în respectivul loc de deţinere („Acuma, mâine… mi-a venit, am zece puşcăriaşi la …[neinteligibil]… în prima zi. Cu microbuzu’…”).
  • Cel menţionat s-a interesat dacă „Ai făcut contract cu ei? Da? E bun!”, după care a râs atunci când a aflat că Ion Boraciu a încasat suma de 200.000 euro pe lună, câte 5.000 de euro de la fiecare deţinut, în împrejurările în care 40 de deţinuţi munceau la ferma sa, în schimbul scutirii acestora de munca pe care aveau obligaţia să o presteze, în vederea reducerii pedepsei, precum şi pentru primirea altor avantaje care nu erau compatibile cu executarea unei pedepse privative de libertate: „Să sape, fratele meu, să-ntindă paie, la muncă …[neinteligibil]… am luat decât patru la muncă. Şase nu i-am luat, că şase sunt şmecheri, şi-mi dă 5.000 de euro pe lună, ca să-i ţin la mine la muncă toată luna. Să le dau femei, să …[cuvânt obscen]… de-astea. Şi acuma am patruzeci …[neinteligibil]…cinci mii… am două sute de mii pe lună”.