– Ileana Ilie Ungureanu: Cu interimat cu tot sunt aproape trei ani de când sunteți managerul Spitalului Universitar de Urgență București. Sunteți mulțumită de ceea ce ați realizat în această perioadă?

– Dr. Adriana Nica: Sunt mulțumită. S-au făcut investiții semnificative. Proiectul meu de suflet, pe care mi l-am și asumat când am susținut concursul de manager al SUUB, a fost redeschiderea Blocului Operator Central, care a fost închis în 2006, pentru consolidare și renovare. Aceste reparații au fost terminate în 2015, dar nu s-a făcut și dotarea cu aparatura necesară. Și atunci am zis că după atâția ani trebuie să facem cu toții un efort și să redeschidem BOC, tocmai pentru a centraliza activitatea chirurgicală și a avea circuite fix așa cum se întâmplă în marile spitale, în secolul XXI. Chirurgii noștri operează acum în BOC, toate cele 11 săli fiind dotate cu aparatură medicală la standarde înalte. În sala de neurochirurgie avem inclusiv un O-arm, care este un fel de CT mobil, și nu mai este necesar ca pacienții care au nevoie de investigații imagistice intraoperator să fie transportați din sala de operație către Departamentul de Imagistică. Aceste investigații se pot face acum fix acolo, fără a deranja pacientul. Redeschiderea BOC înseamnă că ne-am mărit practic capacitatea operatorie cu încă jumătate, făță de cea inițială. Tot luna aceasta a devenit funcțional și heliportul și am avut și primele transferuri cu elicopterul pentru niște bolnavi cu anevrisme cerebrale.

– Heliportul și Blocul Operator Central sunt funcționale, dar cu buncărul de radioterapie în ce stadiu sunteți?

-În doi ani va fi gata și buncărul de radioterapie. Sunt niște fonduri alocate încă din 2013 pentru a-l construi și a-l dota. De două săptămâni se muncește acolo. Avem secție de Oncologie, și, deși suntem un spital pluridisciplinar și pacientul diagnosticat cu neoplasm poate să-și facă toate tratamentele în spital, cei care aveau nevoie de radioterapie erau direcționați către alte spitale sau clinici private, care aveau în dotare aceste centre de radioterapie. Acest Centru pe care-l construim va permite pacienților oncologici să efectueze tratamente moderne la SUUB. Acolo vor fi aparate de înaltă performanță, vorbim de RMN, CT simulator, aparate pentru brahiterapie, aparate unde se fac investigațiile pentru cancer, buncărul este dotat și cu două acceleratoare, toate acestea fiind mari consumatoare de curent electric. Și dacă nu am fi crescut puterea electrică la nivelul spitalului nu ne puteam mândri că am demarat niște investiții și ele se vor și finaliza.

– Practic lucrările au vizat și creșterea capacității electrice la nivelul spitalului.

-Și a fost destul de dificil. Pentru că și în privința buncărului și a Blocului Operator trebuie să spun că nu era suficient numai să găsim fonduri pentru construcție și dotarea cu aparatură medicală de înaltă performanță. Trebuia crescută capacitatea electrică la nivelul spitalului pentru că efectiv noi nu mai aveam rezervă de curent electric, dat fiind faptul că din anul 1978, de când s-a înființat spitalul, această capacitate electrică nu a fost crescută. Noile normative erau cu acces din două puncte de înaltă tensiune, în cazul în care apare un defect pe o anumită linie să poate intra în funcțiune cealaltă linie. Și atunci a fost necesar ca această capacitate electrică să fie mărită la nivelul spitalului. S-a întâmplat anul trecut, pentru că dacă nu făceam acest lucru, nu am fi putut să funcționăm în acest bloc operator. Mai e și ventilația în BOC, pentru că vorbim de flux laminar aici, și avem acum aceleași condiții pe care le oferă toate marile spitale din Europa și America.

– Pe „to do list”-ul dvs. aveați și acreditarea SUUB ca centru pentru transplantul cardiac…

-Îmi doresc să facem și noi transplant cardiac, avem un medic foarte bun pe chirurgie cardiacă, care s-a întors după mai mulți ani de activitate în Germania. Spitalul Universitar e în programul național de transplant, zilele trecute am avut și o recoltare de organe de la un pacient aflat în moarte cerebrală. Și sperăm că vom deschide și acest Centru de Transplant Cardiac. Dar asta depinde și de modul în care pacienții noștri sau familiile lor vor înțelege să doneze organe și să salveze ale vieți. Ne-am acreditat și pentru transplantul medular, și am făcut primele transplante în cadrul spitalului în 2018. Îmi doresc să putem face și transplant de os, transplant de cornee, pentru că sunt benefice pacienților care au nevoie.

– Care e situația spitalului, și din punct de vedere financiar și în ceea ce privește personalul?

-Nu ducem lipsă de personal. Spitalul are 3.458 de angajați, dintre care aproape 300 sunt medicii (specialiști, cu activitate didactică și cercetători), 780 de medici rezidenți, 1051 de asistente medicale, personalul TESA -142. Închidem bugetul la peste 720 de milioane de lei. Bugetul de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, și astea sunt veniturile noastre proprii, din activitatea medicală, trece de 16 milioane de lei pe lună, la care se adaugă banii din acțiunile prioritare de la Ministerul Sănătății, programele naționale de la Casă, plus toate sponsorizările. Spitalul Universitar nu are datorii. În ceea ce privește cheltuielile, salariile sunt undeva la 50% din bugetul total, cheltuielile de întreținere la un asemenea spital sunt mari, undeva la un milion de lei pe lună. Destui bani merg și pe achiziția de medicamente și materiale sanitare, reactivi, dezinfectanți, reparații capitale și reparații curente. De exemplu, a fost deschisă anul trecută și o aripă nouă de spital, unde avem condiții hoteliere și unde pacienții noștri se simt ca într-un spital privat. Au fost făcute reparații capitale și la nivelul Unității de Primiri Urgențe, anul trecut s-a modernizat stația centrală de sterilizare a spitalului, iar acum suntem în plin proces de modernizare și acreditare pentru loboratorul de analize medicale. Cu toții ne dorim ca spitalul nostru să fie unul dintre cele mai moderne spitale, și cred, fără lipsă de modestie, că încet-încet ne apropiem de aceste standarde. E adevărat, e mult de muncă, dar numai așa putem să ajungem acolo unde ne dorim.

– Pentru 2020 care e bugetul de investiții?

-Dincolo de buncărul de radioterapie, avem de modernizat și celelalte aripi ale spitalului, avem de modernizat centrala termică și îmi doresc să facem asta anul viitor, pentru că este de când s-a înființat spitalul Am cerut câteva milioane de euro pentru investițiile de anul viitor, sperăm să le și primim, ca să putem face tot ce ne-am propus. Ar fi nevoie de 15-20 milioane de euro.

 

 

„Curățenia trebuie să primeze în spital – țin foarte mult la asta. Toți trebuie să respectăm regulile de igienă”

 

– Dar care e prioritatea nr.1 în 2020?

-Nu pot să spun că am o prioritate nr.1 pentru că toate sunt priorități la nivelul spitalului. Îmi doresc foarte mult să instituim și noi acea disciplină profesională, curățenia. Să conștientizăm că acolo unde este curat – și țin foarte mult la asta – ne dorim să ne desfășurăm activitatea. Și la locul de muncă curățenia trebuie să primeze. Să respectăm cu toții toate măsurile de asepsie si antisepsie. Să ne spălâm pe mâini după fiecare gest pe care îl facem la un anumit bolnav și să nu terminăm cu un bolnav și să mergem să punem mâna pe celălalt bolnav. Să ne spălăm, să ne schimbăm echipamentul. Eu sunt convinsă că la nivelul spitalului nostru există tot ceea ce este necesar pentru ca aceste măsuri de asepsie și antisepsie să fie respectate. Dar pe lângă asta și aparținătorii și bolnavii trebuie să înțeleagă că nu vin de afară și se așează pe patul bolnavului. Că nu vin de afară cu mâncare și o bagă bolnavului în noptieră, că nu vin cu bocancii din stradă și intră în salonul în care e internat bolnavul, pentru că dacă pentru aparțintor un germene banal nu are impact asupra organismului, unui bolnav internat în spital, care are o imunitate scăzută, acel germene poate să-i facă rău.

– Vreți să spuneți că regulile de igienă nu sunt respectate cu strictețe în spitale, nici de către aparținători, nici de către personalul medical?

-Această disciplină a curățeniei ne privește pe toți. M-am referit inclusiv la angajați, care trebuie să înțeleagă că se face curățenie conform graficului, de câteva ori pe zi, și ori de câte ori este nevoie. Să știți că și datul cu mopul se face într-un anume fel în spital. Toți trebuie să respectăm regulile. Și aparținătorii, și bolnavii și personalul medical.

– Nu de puține ori au auzit că intri în spital cu o boală și te externezi cu trei. Și că spitalele românești zac în mizerie. Cum stați cu infecțiile intraspitalicești?

-Noi am raportat întotdeauna infecțiile nosocomiale. Până în anul 2016 ele erau considerate un act de managemnet deficitar și atunci era o oarecare teamă în a le raporta. După 2016, toți managerii de spital și șefii de secții au fost încurajați să raporteze infecțiile nosocomiale. Evident că ele există și la noi și în toate marile spitale din lume. Nu le putem ignora. Secțiile de Terapie Intensivă au cel mai mare procent de infecții nosocomiale. De ce? Pentru că sunt pacienți în stadii destul de grave ale bolii, care necesită intubație și ventilație mecanică pe perioadă mare de timp, iar prima complicație a intubației mecanice la un pacient, dacă nu scapă de tubul din gât și de ventilațe în mai puțin de 72 de ore, este pneumonia de ventilator și este considerată infecție nosocomială. Orice incizie poate să ducă la apariția unei infecții și ea e considerată infecție nosocomială. În spitalul nostru, infecțiile asociate actului medical sunt între 2,8 – 3%. Și se fac undeva la 5.000 de internări pe lună. Pe an depășim 50.000 de internări pe spitalizare continuă, peste 120.000 pe spitalizare de zi, iar consultațiile din UPU și Ambulatoriu depășesc 300.000 – avem, deci, o activitate intensă.

– Vin la dvs.pacienții să facă reclamații cu privire la serviciile medicale de care au beneficiat în spital? Și ce se reclamă cel mai des?

-Vin și cei mai mulți reclamă lipsa de comunicare din partea personalului medical. Pacientul are nevoie să stai și să-i explici mai multe despre boala lui, despre terapia pe care o introduci, despre prognosticul lui… Am discutat cu colegii mei și poate ne face timp pentru asemenea discuții. Pentru că dacă ele nu au loc, lipsa lor e înțeleasă greșit de către pacient sau de către aparținători.

– Mulţi bolnavi care ajung în spital sunt puși să-și cumpere singuri medicamentele.

-Eu, personal, dacă am găsit un pacient căși cumpără medicamente de la farmacie, l-am adus la Direcție, și am avut o discuție. Nu am fost de acord cu această practică, nu sunt de acord cu această practică, iar atunci când am depistat un astfel de caz, medicul a fost cercetat disciplinar și sancționat pe măsură, pus să plătească. Am avut cazuri în 2018. Anul acesta la mine n-a mai ajuns o asemenea problemă. Ajung în general reclamații că medicii nu au stat suficient de vorbă cu pacienții.

 

„Toți cei care mă cunosc, ca profesionist și ca om, știu că atunci când îmi propun ceva voi și realiza”

 

– Sunteți cunoscută publicului larg mai ales ca „iubita lui Sorin Oprescu”. Numirea dvs. a fost descrisă ca fiind „întinderea tentaculelor lui Oprescu în acest spital”. Vă deranjează, vă simțiți nedreptățită?

-Nu mă deranjează lucrul acesta. Fiecare vorbește și înțelege fix ce vrea. Toți cei care mă cunosc, ca profesionist și ca om, știu că atunci când îmi propun ceva voi și realiza. Și fac toate demersurile necesare și legale ca lucrurile bune să se întâmple în Spitalul Universitar. Nu m-am plâns niciodată că nu se poate. Repet, nu am făcut totul de una singură, ci împreună cu o echipă, cu toți șefii de secție, cu toți medicii din spital implicați, pentru că până la urmă dumnealor fac activitatea medicală, și dumnealor trebuie să aibă cu ce să-și facă treaba, iar pacienții să fie mulțumiți.

– V-a fost greu să vă impuneți în fața a peste 3.000 de angajați, majoritatea cu caracter puternic, oameni educați?

-Înainte să ajung manager am condus secția de Terapie Intensivă de la SUUB. Majoritatea celor de la spital mă cunosc. Având această specialitate de medic de anestezie și terapie intensivă am lucrat cu toți chirurgii, cu toți medicii din alte specialități medicale, am lucrat practic cu toți colegii mei și mă știau că sunt o fire ambițioasă. Am avut o relație bună cu dumnealor. Întotdeauna când am avut ceva de spus am spus-o public, în consiliile medicale, și am luat deciziile împreună. Dumnealor au știut că niciodată nu fac ceva împotriva legii și întotdeauna când am luat măsuri împotriva unora sau altora a fost pentru că acele măsuri se impuneau a fi luate.Toate deciziile pe care le iau, nu le iau de una singură și nu le iau cu Sorin Oprescu. Le iau cu toți șefii de secție în consiliile medicale, le luăm în Comitetul Director, și nu în ultimul rând cu aprobarea Consiliului de Administrație. Când n-o să mai fiu manager al spitalului pot să spun că în vremea mandatului meu s-au făcut investiții majore și că a rămas ceva în urma mea.

– Ce vă place mai mult: să fiţi medic sau manager?

-Nu mi se pare greu nici să fii medic, nici să fii manager. Mi se pare că atunci când vrei să faci ceva și o faci cu plăcere, poți să răzbați indiferent de câte obstacole ți se pun. Și am avut destule astfel de obstacole. Nu vă imaginați că am avut un drum lin. Au fost și unii care probabil nu au vrut să se întâmple niște lucruri la spital, dar ele s-au întâmplat sunt vizibile și de necontestat acum și sunt mândră că lucrez în acest spital.

– Care considerați că sunt problemele acute din sistemul de sănătate românesc? De unde ar trebui să se pornească pentru însănătoşirea sistemului de sănătate?

-De la noi înșine, să punem cu toții umărul și să nu mai fim atât de cârcotași când cineva vrea să facă ceva. Tot aud că vrem o țară ca afară, dar nu se poate realiza asta decât dacă ne unim și schimbăm ceva. Mi-aș dori foarte mult ca noi, cei de la spitale, să putem să avem un buget multianual. Acum avem un buget anual, deci nu putem să ne facem o strategie și o predictibilitate pe termen mai lung. Depindem întotdeauna de bugetul de la anul. Dar când îți dorești să faci ceva găsești soluții. Întotdeauna au găsit sprijin când m-am dus cu un proiect fezabil, realizabil.

– Mai este migraţia medicilor români o problemă de ordin naţional?

-După creșterea salariilor, medicii nu mai sunt așa de tentați să plece din țară. De exemplu, noi, la Spitalul Universitar, avem 780 de medici rezidenți pe care îi formăm. Nu mai este ca înainte, să-și dorească să plece. Ei vor să lucreze în spitale mari, să aibă la dispoziție tehnică nouă, aparatură medicală performantă. Asta își doresc. Eu când vorbesc cu rezidenții mei nu mai aud că vor să plece din țară.

– Pacientul nu mai vine la medic cum venea odinioară și nici nu mai crede „fără să cerceteze” că medicul îi vrea binele necondiţionat. Cum de s-a ajuns la această ruptură între medic și pacient?

-Pacienții noștri sunt nemulțumiți din cauza lipsei comunicării. Și pe de altă parte și din cauza faptului că vin la camera de gardă și așteaptă foarte mult până sunt preluați. Realitatea e că medicii de la Urgență sunt supraaglomerați, pentru că pacientul scoate medicul de familie și ambulatoriul de specialitate din procesul de îngrijire medicală. Efectiv, pacientul român simte și crede că cel mai bine este îngrijit la Urgență. La noi la spital, zilnic, circa 500 de persoane se adresează Unității de Primiri Urgențe. Unii au într-adevăr o problemă reală și trebuie preluați imediat, alții vin pentru că au făcut febră. Cei cărora nu le este pusă viața în pericol mai așteptă până sunt consultați, dar mulți fac scandal pentru că vor să fie preluați imediat.