Fostul premier, Adrian Năstase, vorbește, într-un material postat pe blogul său, despre „gașca Macovei de la Bruxelles”, punctând că este o ”gască cu interese murdare care a făcut mult rău României”. Mai mult, Năstase vorbește în materialui său despre bătălia sa ”cu statul care nu devenise „paralel” și cu gașca de la Bruxelles”, precizând că a fost una inegală.
În textul amintit și preluat mai jos de pe blogul adriannastase.ro, fostul premier vorbește despre bătălia sa inegală cu DNA, despre dosarele sale cu sute de martori, dar și despre faptul că modul în care Comisia Europeană s-a amestecat, prin ”gașca Macovei de la Bruxelles” în luarea unor decizii grele în ceea ce privește justiția din România.
Redăm textul intergral:
”Olli Rehn este un personaj toxic, din aceeasi galerie a dreptei europene anti-românesti din care fac parte Barroso, Reding, Frattini, Catherine Day, Monica Macovei. O gască cu interese murdare care a făcut mult rău României. Ulterior, au plecat in sinecuri bine plătite – spre exemplu, Barroso la Banca de investitii Goldman Sachs, Rehn la Banca natională a Finlandei.
Imi aduc aminte, cu dezgust, de discutia mea telefonică cu Olli Rehn, din decembrie 2004 – era incă prim-ministru al Finlandei -, in legătură cu finalizarea negocierilor noastre cu UE. Finlanda lui Rehn era singura tară care „avea probleme” cu intrarea României in UE. Erau oare problemele Finlandei sau Olli Rehn era doar un intermediar? Până la urmă, cu sprijinul altor guverne, am reusit să depăsim acest obstacol.
Rehn insă a continuat să „comploteze” cu Macovei si cu cei din gasca mentionată. La un moment dat, fiind in vizită in România, in 2008 (!!!), s-a interesat , intr-o discutie cu Macovei, de situatia dosarelor mele. Incă de atunci (inaintea alegerilor prezidentiale din 2009, la care Băsescu se pregătea pentru un al doilea mandat) Barroso, Frattini, Rehn, Reding, Day, Macovei erau preocupati de eliminarea adversarilor politici din România.MCV-ul a fost doar un instrument de presiune (principii, valori, frectii) asupra centrelor de decizie (politice si judiciare) din România.
Bătălia mea cu statul care nu devenise „paralel” si cu gasca de la Bruxelles a fost inegală (972 de martori ai DNA in „Trofeul calitătii”, schimbarea completelor, aducerea de procurori (Mariana Alexandru, Volintiru, etc) sau de politisti judiciari (Constantin Morari) special pentru dosarele mele, schimbarea regulilor privind prescriptia, utilizarea unor bancnote tipărite ulterior momentului in care fuseseră constituite corp delict, utlizarea „rationamentelor logico-juridice” si a probelor indirecte pentru condamnare, aducerea mea de 200 de ori la Curtea Supremă, folosirea cătuselor pentru umilire si demonizare.
Vreti să continui?Toate acestea au fost posibile prin complicitatea criminală intre Traian Băsescu, echipa de procurori a lui Daniel Morar si conducerea celor două complete de executie de la ICCJ (Livia Stanciu si Ionut Matei), conducere numită de Traian Băsescu. A fost important desigur si suportul mediatic al unor „tismăneni” sau al unor zone din serviciile de informatii. Aceste abuzuri au putut avea loc insă si pentru că aceste procese, cu obiective politice, erau girate de gasca condusă de Barroso, prin mesaje directe (vezi scrisoarea din 10 oct. 2012, sau interzicerea gratierii individuale din lista lui Barroso, din 2012, care mă viza pe mine) si care nu aveau nicio legătură cu” lupta anti-coruptie”. Era vorba de o preluare a metodelor NKVD, a tehnicilor „vânătorii de vrăjitoare” impotriva „dusmanilor de clasă”, susține Adrian Năstase pe blogul său.
Fostul premier a postat pe blogul său și scrisoarea deschisă pe care i-a adresat-o, in urmă cu zece ani, lui Olli Rehn.
„Scrisoare deschisa catre Olli Rehn IUNIE 2, 2008
Domnule comisar Olli Rehn,
Am înţeles din relatările doamnei Monica Macovei – un fost procuror din timpul lui Ceauşescu – făcute presei occidentale şi celei din România, că, într-o conversaţie personală a dumneavoastră cu fostul ministru al justiţiei, în cadrul unei conferinţe referitoare la Balcani, v-aţi interesat de finalizarea dosarelor de mare corupţie din România, inclusiv de cel al unui „fost premier”. Vă mulţumesc pentru această preocupare, dar, în condiţiile în care aveaţi o îngrijorare pe această temă, aţi fi putut să mă întrebaţi direct sau la adresa mea de e-mail: adrian.nastase@cdep.ro. Ar trebui să vă aduceţi aminte că, în esenţă, doamna Monica Macovei, ca ministru al justiţiei, a modificat, imediat după alegerile din 2004, neconstituţional, legea răspunderii ministeriale, astfel încât adversarii politici ai preşedintelui Traian Băsescu să poată fi trimişi de către procurorii numiţi de Traian Băsescu, la propunerea Monicăi Macovei, direct în instanţă, pe diferite motive ridicole. Această modificare legislativă s-a făcut împotriva unei decizii a Curţii Constituţionale din 1999 – când Traian Băsescu era membru al guvernului! A fost nevoie de o nouă decizie a Curţii Constituţionale, în 2007, special dată, în aceeaşi speţă şi cu acelaşi conţinut, pentru ca şi Monica Macovei să o înţeleagă pe cea din 1999. În momentul de faţă, niciunul din cele 25 de dosare politice, inventate de Traian Băsescu şi de oamenii lui din DNA-ul condus de Daniel Morar împotriva mea – nu a rezistat. Vreau să vă întreb, totuşi, când a fost serioasă Comisia Europeană, în 2001-2004 când ne-a „presat” să acceptăm ca numirea şefilor parchetului să se facă la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (şi în felul acesta s-au putut finaliza negocierile pentru JAI) sau în timpul mandatului dumneavoastră şi al domnului Frattini, după 2004, când s-a acceptat ca această prerogativă să revină factorului politic, respectiv Monica Macovei (ministru) Traian Băsescu (preşedinte)? Şi aş vrea să vă mai întreb, dacă tot aveţi curiozităţi în legătură cu dosarele de „corupţie” din România, soarta dosarului „Flota” sau a casei din strada Mihăileanu, ale lui Traian Băsescu, nu vă interesează? Declaraţia pe care aţi făcut-o în legătură cu integrarea României şi Bulgariei în UE mi se pare, de asemenea, ciudată. Aţi devenit comisar pentru integrare în noua Comisie Europeană, la 22 noiembrie 2004. Câte lucruri aţi putut afla despre negocierile desfăşurate, ani de zile, pe cele 31 de capitole, până în momentul când, la 12 decembrie 2004, deci după 3 săptămâni, s-a luat, de fapt, decizia referitoare la acceptarea României în Uniunea Europeană? E adevărat, ştiu că, în calitate de liberal finlandez, eraţi preocupat şi de soarta alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din România care se desfăşurau în aceeaşi perioadă. Aţi dezvăluit public faptul că „încăpăţânata” Finlandă s-a opus intrării României în UE. De ce? Au existat motive istorice, economice, lingvistice? Nu ne-am purtat frumos cu Uniunea Sovietică? Pentru că, altfel, am văzut că Nokia nu a avut dificultăţi să-şi relocalizeze una din fabrici din Germania în România ?! Nu cred că aţi făcut un serviciu ţării dumneavoastră şi nici relaţiilor bilaterale prin această confesiune. Iar în ceea ce priveşte ajutoarele de stat pentru siderurgie, ştiţi – cu siguranţă – că „încăpăţânata” industrie siderurgică europeană nu avea nevoie de încă un competitor – SIDEX – în interiorul Uniunii. Vă doresc un final de mandat cât mai uşor.
Adrian Năstase Fost prim-ministru al României