Adrian Georgescu: "Ati remarcat? Cand despre cineva se spun in public lucruri nu tocmai frumoase, motivul darii in judecata sau al simplei revolte din partea subiectului nu este "am fost jignit", ci "mi-a fost afectata imaginea publica"."
Apoi, cat de des auzim expresii ca „imaginea conteaza”, „castig de imagine”, „are o imagine buna”. Asadar, avem pe de-o parte omul, iar intr-un plan superior ca importanta avem ceea ce el a reusit sa para pana acum, gogoasa de matase in care viermele s-a infasurat pentru a deveni fluture.
Personalitatea nu mai este cireasa de pe tort, aceasta s-a scufundat sub numeroasele glazuri, siropuri si ornamente, mult mai importante din punct de vedere social. Omul de azi a ajuns propriul dresor si purtator de cuvant, si nu putini sunt cei ce dimineata, in oglinda, nu barbieresc o fata, ci pornesc retusarea unei masti care, odata scoasa in public, trebuie sa produca efecte.
In acest amestec de teatru si de carnaval, omul a ajuns un produs care se vinde singur, zi de zi. De cele mai multe ori, nu el participa la competitie, lupta se poarta in planul superior despre care scriam mai sus. Daca imaginea lui promite prospetime 24 de ore din 24, ca la un deodorant in plina campanie de promovare pe TV, individul poate fi si un fas, ca va reusi.
Traim in zodia in care manualele gen „Cum sa fii un om de succes” si ghidurile pentru manageri sunt mai citite - si mai intelese - decat Marquez, in care poti sa vinzi otrava deghizata in mancare sau bautura si sa fii lider mondial in alimentatie, in care e suficient sa pari ca sa fii si e suficient sa fii la televizor ca sa pari. In aceasta acuta lipsa de timp, ochiul a devenit creier, ca un bodyguard ce a preluat locul stapanului flescait de inactivitate.
Cand sa mai gandesti daca sunt atatea stiri stupide de aglutinat, cand atatia oameni au atatea lucruri memorabile de transmis, pe care le uiti apoi in cateva secunde, cum sa iti antrenezi organul mirarii cand Elodia e inca de negasit? Si, pentru ca veni vorba, iata cea mai buna ilustrare a ideii ca o imagine puternica nu are neaparata nevoie de o persoana purtatoare, ba, mai mult, daca respectiva ar aparea, imaginea ei s-ar duce naibii rapid.
Dan Diaconescu nu procedeaza insa altfel decat orice tip de la departamentul de public relations, in orice punct al lumii si-ar desfasura el activitatea, a carui sarcina este sa creeze un cat mai mare orizont de asteptare din cat mai multe vorbe goale.
„Poti sa-i pacalesti pe toti o data, poti sa-i pacalesti pe cativa mereu, dar nu-i poti pacali pe toti mereu”, spunea Abraham Lincoln. Pe cata dreptate avea in secolul al XIX-lea, pe atat de mult se insala astazi, cand reusim sa ne pacalim toti pe toti si fiecare pe el insusi.
(articolul dezvoltat poate fi citit pe blogul autorului).