ADRIAN GEORGESCU: "Din când în când, un reporter îmbrăcat în halat alb ne spune la televizor, în şoaptă, pentru a nu deranja operaţia ce se desfăşoară pe fundal, că sistemul medical din România s-a îmbogăţit de azi cu un nou aparat-minune, care poate număra în câteva milisecunde degetele unui pacient. "
Zilele trecute, sistemul medical din România s-a îmbogăţit şi cu o nouă victimă. O fetiţă de 3 ani, Oana Scânteie, a murit după ce a fost plimbată între două spitale din Timişoara. Din păcate, asta nici nu mai e o ştire.
Nu se ştie de ce a murit Oana. La primul consult, după cum scrie „Cotidianul“, un medic i-a administrat nurofen pentru meningită acută. Copilul a oscilat apoi între viaţă şi moarte, pentru că în spitalul în care exista aparatura necesară diagnosticului nu era secţie pentru boli infecţioase, şi invers. După un prim stop cardiac, ar fi trebuit intubată. N-a fost.
Vom afla, peste ceva timp, răspunsul. O comisie medicală se va întruni în acest scop. Ca în toate cazurile asemănătoare, pedeapsa maximă va fi interzicerea dreptului de a practica această meserie, adică vârfurile medicinei româneşti se vor arăta doar dezonorate de alăturarea cu respectivul vinovat. E ca şi cum i-ai retrage permisul de port-armă unui asasin plătit pentru că nu a nimerit din prima inima victimei.
De vor dori mai mult, părinţii Oanei vor fi îndrumaţi să deschidă proces. Instanţa va forma o altă comisie medicală. Cum malpraxisul poate fi mereu justificat de regulamente şi de lipsa de aparatură, nimeni nu va plăti. Va fi şi o ştire mică în presă, la capăt de jurnal.
Dacă această ţară nu-şi permite - în ciuda faptului că te obligă să-ţi asiguri sănătatea - medici competenţi şi aparate performante, ar fi mai omenos ca spitalele să afişeze la poartă şi pe site tarifele şi serviciile prestate, ca la casele de toleranţă. „Aici tratăm următoarele boli: reumatismul, otita şi trei forme de guturai. Pentru orice alte suferinţe, organizăm excursii către alte spitale, la cele mai mici preţuri.“
Sau, mai eficient, unităţile medicale să se transforme în gherete cu un singur angajat: călăul de urgenţă. Să fim obligaţi, prin sistemul de asigurări, doar la plata glonţului ori a hapului de cianură, iar medicina să se angajeze că ne va opera rapid şi fără dureri. Dacă, indiferent cât plătim, nu prea avem şanse la viaţă, măcar să avem privilegiul de a muri ieftin (articolul dezvoltat poate fi citit pe http://www.adriangeorgescu.ro/).