Tot respectul pentru Graham Bell, inventatorul unui aparat care înlesneşte comunicarea dintre oameni şi-ţi uşurează viaţa în mod semnificativ.
Asta, până când introduci de trei ori greşit codul pin al unui mobil şi descoperi că nu ai codul puk. În acest caz, trebuie să suni la un număr fix, iar pentru asta, evident, îţi trebuie un alt telefon, deoarece al tău e mort. OK, să presupunem că nu eşti singur, într-un oraş străin, pe munte ori în alte câteva situaţii asemănătoare, şi că ai acces la un alt telefon. Suni şi îţi răspunde un robot.
Aţi observat că toate vocile înregistrate sunt feminine? Poate pentru că de la o femeie te aştepţi să-ţi răspundă vag şi să te „plimbe”. E ca şi cum tu ai invita-o sus la o cafea, iar ea te-ar informa că mai întâi trebuie să-i cunoşti familia (pentru părinţi, tasta 1, pentru unchi şi mătuşi, tasta 2 ... etc.). După un noian de informaţii despre tarife, setări multimedia şi oferte speciale, îndrumătoarea electronică îţi spune că pentru a debloca telefonul trebuie să te conectezi la internet ori să suni la un număr de mobil. Acolo, dai de aceeaşi voce, care te plimbă peste aceleaşi taste şi, în general, e mai bine să-ţi arunci telefonul decât să faci un atac cerebral.
Următorul pas în evoluţia comunicării umane va fi, probabil, un hotline erotic cu „roboate”, cu dicţie perfectă şi voci voalate. „Dacă vrei să ... biiip! ..., apasă tasta 1 ..., dacă preferi să ... biiip! ..., apasă tasta 2... etc. Dacă ai terminat, închide telefonul. La cinci apeluri, primeşti un cod puk gratuit.”
Deocamdată, în cazul în care vrei să-ţi afli codul puk fără să suni de 214 ori de pe telefonul unui prieten, ai două variante. Unu: îl dai la telefon pe robotul de bucătărie, care are mai multe şanse să comunice cu Serviciul Clienţi. Doi: te deplasezi la sediul companiei pentru a debloca unealta care trebuie să te ajute să nu te deplasezi. În fond, poate că de-aia se şi cheamă „telefonie mobilă”.