Cristian Pomohaci, preotul exclus din Biserica Ortodoxă Română şi cercetat de Parchetul General pentru racolare de minori în scopuri sexuale, continuă să fie în centrul atenției, iar oamenii îl iubesc necondiționat.

Chiar dacă nu mai poate ține slujbe, credincioșii se adună cu sutele la concertele lui și nu cred o iotă din ce spun anchetatorii. Psihologul Mihai Copăceanu afirmă că este vorba de cel puţin două categorii de susţinători: cei care îi preţuiesc calităţile spirituale şi cei care îi apreciază talentul artistic. „Pe de o parte sunt cei apropiaţi de spiritualitate şi de poziţia, identitatea, autoritatea şi rolul său de preot, cei care l-au cunosc în mod direct sau nu, adică cei care preţuiesc calităţile spirituale, serviciile religioase de care au beneficiat sau au auzit.

In plin scandal sexual, fostul preot Cristian Pomohaci a facut un gest controversat la Jina. Ce i-a facut unui baietel pe scena

Şi nu sunt puţini, deci o fidelitate care are la bază raţiuni religioase. Trebuie să subliniez că domnia sa a fost un lider religios, a creat un fenomen cu impact naţional în propria parohie, un fel de «Arsenie Boca 2». Pe de altă parte, există categoria celor care l-au susţinut observând comportamentul său de interpret, apariţiile publice larg mediatizate, prestanţa, succesul artistic, discursul cu impact şi mai ales tipul de melodii pe care le interpreta. Toţi aceşti factori au creat o imagine solidă şi greu de destabilizat mai ales în România. În fine, ambele categorii de persoane pot coincide, pentru că la români muzica populară este prietenă bună cu religia compatrioţilor“, explică psihologul conform Adevărul. 

De ce nu cred acuzațiile?

Credinţa oamenilor că este foarte probabil să se afle în faţa unei înscenări este invocată şi de sociologul Alfred Bulai: „Dacă nu crezi informaţia despre acea persoană, nu e nicio problemă, mai ales că în România există cultura scenaritei, care sugerează întotdeauna că e o manevră a cuiva. Sunt prinşi oameni în flagrant şi alţi oameni, care îi cunosc pe respectivii, totuşi cred şi spun că e o înscenare. Faptul că este o informaţie în spaţiul public nu înseamnă că e şi crezută.“   Sociologul mai consideră şi că persoanele care îl apără pe Pomohaci nu cred informaţiile apărute tocmai din cauza credibilităţii precare a presei, moment în care primează încrederea în persoana pe care o cunosc direct. „Nu uitaţi că televiziunile nu au o foarte mare credibilitate în România, tocmai pentru că sunt multe informaţii ciudate, amestecate. Sigur că există şi informaţii serioase, la fel cum sunt şi posturi serioase, dar per ansamblu oamenii nu alocă o credibilitate foarte mare şi atunci experienţa directă e mai importantă. Iar informaţia este oricum reinterpretată în comunităţi, ceea ce se numeşte comunicare în doi paşi. Are o forţă de convingere infinit mai mare un om pe care îl cunoşti decât comunicarea în spaţiul mediatic“, explică Bulai. 

Semn DIVIN sau coincidență? Biserica lui Cristian Pomohaci a ars din temelii - Galerie Foto

Acesta oferă şi un exemplu bun: „De aceea se foloseşte testimonialul în publicitate. Dacă vedeţi o reclamă la un anumit produs, dar aveţi o vecină care lucrează pentru compania respectivă şi vă spune că sub nicio formă nu consumă acel produs, v-a convins să nu mai cumpăraţi aşa ceva, pentru că experienţa directă este infinit mai importantă.“ 

În același timp, Bulai atrage atenţia că, în ciuda crezului general, informaţiile apărute în spaţiul public sunt consumate de o minoritate cruntă: „Asta este o iluzie pe care noi o avem: că dacă ne ocupăm noi de o chestie înseamnă că şi lumea ştie. Nu! O parte importantă a populaţiei nu se uită la informaţii de genul ăsta. Nu mai zic că sunt şi oameni din mediul rural care sunt departe cu totul de fenomen. Nu mai zic de tinerii care nu consumă televizor de felul lor, consumă internet şi de aici îşi iau doar anumite tipuri de informaţii. Nu sunt toţi la fel de expuşi, mai ales că în general oamenii foarte religioşi nu sunt consumatori de astfel de informaţii. Oricum, chiar dacă afli o informaţie trebuie să mai faci un pas pentru a o crede“

Citește mai mult AICI