Pe 25 Octombrie serbăm Ziua Armatei, o zi fixată în calendarul inimilor noastre pentru că pe data de 25 octombrie 1944, Armata Română a eliberat ultima localitate românească de sub ocupație străină: orașul Carei.
E bine de știut că până în anii 50 nu a existat o asfel de sărbătoare. Din 1830, anul înfiinţării Armatei Române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, Armata a participat anual la manifestările prilejuite Ziua Înălţării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai).
Dacă Armata ca organism al statului român nu a avut propria zi aniversară, în schimb, categoriile de forţe armate, respectiv diferitele genuri de arme, unităţi şi mari unităţi îşi sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Ziua Forţelor Armate a fost stabilită, pentru prima oară, prin Decretul nr. 125 din 20 iulie 1951, pe 2 octombrie.
Decizia a fost motivată de faptul că la acea dată, în anul 1943, I.V. Stalin a aprobat constituirea Diviziei de voluntari „Tudor Vladimirescu”, care - în condiţiile regimului prosovietic din primii ani ai deceniului şase - a încercat să se legitimeze drept „nucleul armatei populare române”. După retragerea armatei sovietice din vara anului 1958, prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959, s-a stabilit ca Ziua Forţelor Armate să fie sărbătorită la 25 octombrie.
Ne puteți urmări și pe Google News
Deocamdată istoriografia românească nu a deslușit să afle ce a fost în capul celor care au desemnat în 1959 ca Ziua Armatei să fie pe 25 octombrie. Patriotismul? Și cum se face că această dată coincide cu ziua de naștere a fostului suveran Mihai I? Pentru că speculațiile istorice – nu există probe arhivistice în acest sens – susțin că tocmai ultima bătălie pentru pământul strămoșesc s-a dat special în aceea zi pentru a o lega cu Regalitatea. Pentru a deveni o dată simbol!
Cam astea și multe altele le-am spus la Conferința „Apărarea frontierelor Marii Uniri (1919)” organizată de Academia Română și Statul Major al Apărării și excepțional pregătită de col.dr. Cristian Dorca, directorul Cercului Militar Național.
Da, știu, Ziua Armatei se serbează în fiecare an, deci nu ar fi ceva nou. Însă de data aceasta chiar a fost! Prin grija și contribuția domnului general-locotenent, Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit, Cătălin Zisu, prima parte a manifestărilor au avut loc sub istorica Aulă a Academiei Române. Unde au cuvântat magnific președintele Ion Aurel Pop, academicianul Răzvan Theodorescu și generalii Zisu și Mihail E. Ionescu.
În plus gen. Zisu a stabilit încheierea unui acord-cadru între cele două instituții fundamente, Armată și Academie, care alături de Biserică formează structura de rezistență, pilonii centrali și indinspensabili ai statului român. Da, e vremea ca războiul să fie dus și cultural, cu ajutorul cuvintelor. De două instituții cu cea mai mare credibilitate națională. Pe bună dreptate gen Zisu denumea Academia Română, în termeni plastici și militari: “arma noastră nucleară”.
Și partea a doua a fost un regal, sub conducerea domnului gen Nicolae Ciucă, Şeful Statului Major al Apărării, conferențiind toți șefii categoriilor de arme, dar și cei mai importanți istorici ai momentului, civili și militari.
Un moment unic: În numele Neamului Românesc, elita Armatei a fraternizat cu Academia!
Recomandările noastre
