Actorii înfigeau doar o lumânare în unul din sfeșnice, cealaltă punând-o bine în lădița pe care țineau picioarele.

La sfârșitul fiecărei stagiuni plecau acasă cu o bună cantitate de lumânări, iar anumiți negustori chilipirgi îi așteptau la colt și afacerile se făceau fără mare greutate.

Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric