În această perioadă este în desfășurare procesul de elaborare a planului-cadru pentru învăţământul gimnazial. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei propune: dispariţia singurei ore de limba latină în gimnaziu, la clasa a VIII-a, amputarea unei ore de limba şi literatura română la clasele a V-a şi a VI-a şi diminuarea drastică a numărului de ore de istorie, „oricum insuficiente în urma reducerilor impuse de ultimul plan-cadru din 2001” arată Academia. Aceste modificări, în cazul în care își vor găsit o finalizare, vor lovi în chiar identitatea națională, mai spune Academia Română.

 Ioan Aurel Pop, academician, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj,  doctor  în istorie. Printre multe alte titluri și preocupări, domnia sa este și membru corespondent al Academiei de Științe, Litere și Arte (Paris) din 1999. Academicianul Ioan Aurel Pop este unul dintre cei 500 de intelectuali care nu sunt de acord cu marginalizarea orelor de „Istorie”, de „Limba latină” și de „Limba și literatura română”. L-am întrebat despre importanța studierii în timp util a limbii latine, chiar și pentru cei care nu vor, neapărat, să devină oameni „ai literelor”. Unii dintre elevii de astăzi vor dori, poate, să studieze medicina, dreptul și așa mai departe, și vor întâlni discipline care au multe referiri în limba latină.

„Zilele trecute am luat un informatician și l-am pus să deschidă computerul și i-am demonstrat că între 70 și 80 la sută dintre termenii pe care el îi folosește, dar nu știe de unde vin, vin din limba latină. I-am spus că «delete» ( a șterge) vine din deleo/delere, i-am spus că termenul «control» vine din  controlo-contolare, termen foarte târziu din latină. Toate vin , până la urmă, din grecește sau din latinește. Ce poate fi mai frumos decât să știi de unde ne vin anumite convingeri și chiar anumite forme, care sunt cu fond, nu fără fond. Nu poate să dăuneze absolut deloc. Din păcate, lumea crede că pentru a moderniza curriculum-ul e neovie de materii noi. Nu! De la Renaștere încoace sunt materii sau discipline importante în cazul cărora nu avem decât un lucru simplu de făcut: să înlocuim conținuturile perimate cu unele care să fie potrivite mileniului trei”, spune academicianul.

Trebuie să ne modernizăm fără a ne pierde rădăcinile

„Dacă la Bilogie se preda în secolul XIX într-un fel, noi nu mai trebuie să predăm pentru secolul XIX sau XX, putem sub același nume de Istorie să predăm în secolul al XXI-lea despre Postmodernism, nu ne împiedică nimeni! Dar nici nu ne obligă cineva să renunțăm la tradiția egipteană, la tradiția sumeriană, la clasicimul greco-latin, să renunțăm la moștenirea frumoasă a Evului Mediu. Pentru că lumea vorbește de Evul Mediu întunecat, fără să realizeze că Universitățile în care ne formăm acum,  atunci s-au născut! E nevoie de dăruire, de mult spirit de disciplinare, e nevoie de ordine. Noi nu mai știm să respectăm rânduiala și programele școlare, dar să le și îmbunătățim în același timp. Conținuturile se pot schimba, probabil, la 2-3 ani”, spune profesorul Ioan Aurel Pop.

Globalizarea nu înseamnă renunțarea la identitate

Nu putem șterge totul cu buretele în numele Globalizării, crede academicianul. „Vedeți că astăzi în Europa, când suntem copleșiți de acești emigranți, că mai multe națiuni se îndreaptă către ele însele, încearcă să se întrebe de unde vin, dacă valorile lor mai sunt valabile. Și noi ar trebui să ne întrebăm: nu este o contradicție între a ne prezenta ca o entitate europeană, națiunea română,  care face parte din Europa și a renunța la identitate? Pentru că Europa așa s-a format din mai multe entități, mai multe identități și mai multe comunități”. Și adaugă: „Nu vreau să spun  acest lucru de dragul educației patriotice. Pentru că termenul, astăzi, este foarte tocit, și a vorbi despre patriotism și naționalism astăzi e un act de mare curaj, tocmai pentru că lucrurile sunt prezentate de o anumită manieră”, dar pentru a fi european trebuie să ai propria identitate.

Francezii și italienii nu consideră o contradicție studierea trecutului

Academicianul Ioan Aurel Pop este membru corespondent al Academiei de Științe, Litere și Arte din Paris. Oare francezii s-au gândit vreodată să renunțe la limba latină, la istorie? „Francezii nu numai că studiază Istoria universală în care ei sunt centrul universului, iar limba latină se învață în aproape toate liceele, dar aș vrea să ami spun că în Italia încă funcționează învățământul clasic. Există apelativul de «liceo classico». Și sunt țări care fac parte din Uniunea Europeană cu mult înaintea noastră. Și nu li se pare deloc o contradicție. A învăța despre ceva ce s-a petrecut în trecut nu înseamnă că înveți despre niște lucruri moarte, ci despre viață, iar viață înseamnă dimensiunile acestea pe care le știm noi: trecut, prezent și viitor”.