Academician Ilie Bădescu: Biserica nevăzută nu poate fi închisă iar Biserica văzută nu poate lipsi din fața atacurilor cu viruși ucigași

Academician Ilie Bădescu: Biserica nevăzută nu poate fi închisă iar Biserica văzută nu poate lipsi din fața atacurilor cu viruși ucigași

Evenimentul Zilei vă propune un dialog de substanță cu profesorul Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române și reputat sociolog, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române, despre modelarea civilizațională și duhovnicească a reacției colective la pandemii, pericolele la care sunt expuși românii și soluțiile de care dispunem. Domnia sa propune argumentat apelarea alternativă intensivă și la o terapie accesibilă tuturor – terapia prin credință.

Rolul Trinitas în terapia credincioșilor

Victor Roncea: Care sunt consecințele unei asemenea fracturi dintre știință și religie pentru omul care se confruntă cu o pandemie greu controlabilă? Care este, într-o asemenea situație eficacitatea terapiei bazată pe izolare (containment)? Ce șanse aduce sistemul nooterapiei la care ați făcut referire?

 Ilie Bădescu: În terapiile carantinale, bazate pe sistem închis, dimensiunea sufletească este ignorată astfel că efectul membranei sufletești este devastator. Omul este lăsat singur cu groaza lui teribilă în fața morții, livrat nesiguranței totale, adică unei stări înrudită cu aceea a terorismului sufletesc. În fața acestei situații, singurele mijloace eficiente sunt cele ale nooterapiei (descoperite omului de Învățăturile Scripturii) mai ales că acestea pot fi intensificate grație mijloacelor noi de comunicare, din care s-au ales televiziunile duhovnicești și internetul duhovnicesc.

Ne puteți urmări și pe Google News

Acum se vădește inspirația benefică, harismatică a creării televiziunilor ecleziale, precum Trinitas, fiindcă prin acestea se pot înteți intervențiile nooterapeutice, prin rugăciuni speciale, sfaturi duhovnicești, singurele care pot reface legătura cu comunitățile izolate (în carantină) ori cu familiile izolate, cu grupurile obligate la izolare (bătrânii, în special), pe care, gestionarii crizei au înclinat să le izoleze, aplicându-le sistemul de carantină.

Pentru toți aceștia, aplicarea intervenției nooterapeutice este singura modalitate de scoatere din izolare, abandon și fracturare, oferindu-le astfel o alternativă la starea de comunități fracturate, rupte de restul lumii. Nooterapia este singura care le ridică în spațiul interacțiunilor sufletești cu lumea și cu Dumnezeu și astfel anulează efectul sufocant, sufletește devastator, al membranei noopatice, generatoare de distopii, adică de reordonări viclene, primejdioase, care pot conduce omul la deznădejde. Singura cale de vindecare este refacerea întregului fracturat, adică a unității dintre natura creată, omul insuflețit și Dumnezeu Creatorul.