În timpul Războiului din Vietnam, printre numeroșii actori viteji s-au numărat și câinii de război, canini curajoși care au jucat un rol indispensabil în conflict. Aceste animale au fost antrenate ca paznici, exploratori și urmăritori, demonstrând o abilitate incredibilă de a detecta pericolul și oferind un sprijin vital partenerilor lor umani. Poveștile lor incredibile dezvăluie cum au redus bilanțul american de decese cu aproximativ 10.000.

Cu toate că câinii de război din Vietnam au fost remarcabili, nu au fost pentru prima dată implicați într-un conflict militar. Încă din antichitate, practica folosirii câinilor în războaie era cunoscută. În Egiptul antic, câinii erau antrenați pentru a proteja proprietățile și pentru a participa la lupte, în timp ce romanii îi foloseau în luptele cu gladiatori și în misiunile militare. În Primul și Al Doilea Război Mondial, câinii erau utilizați pentru a transmite mesaje, pentru căutarea de răniți și prizonieri de război și pentru detectarea minelor și explozibililor.

Însă, în Războiul din Vietnam, rolul câinilor de război a fost cu totul deosebit și vital. Aceștia au fost folosiți de soldații americani pentru misiuni de supraveghere, căutare și detectare a insurgenților inamici și a capcanelor. Câinii erau antrenați în diverse domenii, inclusiv pentru a detecta mirosul prizonierilor vietnamezi și pentru a-i găsi în timpul misiunilor de căutare și salvare.

Câinii de război, loial până la moarte

Unul dintre aspectele remarcabile ale câinilor de război a fost relația lor de încredere și loialitate cu stăpânii lor. Acești canini erau, în general, dresați să lucreze alături de un singur partener, ceea ce le permitea să dezvolte o legătură puternică și să se înțeleagă perfect cu acesta. Handlerii și câinii împărțeau împreună pericolele, bucuriile și durerile războiului, iar această legătură a fost esențială pentru eficacitatea misiunilor.

Datorită antrenamentului lor remarcabil și a capacităților extraordinare, câinii de război au salvat vieți și au contribuit semnificativ la scăderea numărului de pierderi umane din tabăra americană. Se estimează că, în timpul conflictului din Vietnam, prezența câinilor de război în teatrele de luptă a redus numărul de soldați americani uciși cu aproximativ 10.000. Contribuția lor a fost crucială în furnizarea informațiilor critice care au ajutat la prevenirea unor atacuri surpriză și la protejarea unităților militare.

Povestea câinelui Nemo A534 și a lui Rickey

Legăturile formate între acești parteneri au fost cu adevărat remarcabile. Există multe povești în acest sens, poate cea mai faimoasă fiind cea a lui Nemo A534 și a handlerului său, căpitanul Robert Throneburg.

La 4 decembrie 1966, în timp ce erau staționați la Baza Aeriană Tan Son Nhut, trupele Viet Cong au atacat. În timpul patrulei, Nemo l-a alertat pe Throneburg cu privire la un grup ascuns în apropiere. Cei doi au atacat, ucigând doi luptători inamici, dar au fost și ei răniți în curând. Nemo a fost împușcat sub ochiul drept, cu glonțul ieșind prin gură, în timp ce Throneburg a fost împușcat de două ori în umărul stâng.

Cu toate că erau grav răniți, câinele s-a târât pe corpul partenerului său, unde a așteptat până când au sosit medicii - nu a permis nimănui altcuiva să se apropie de el. Throneburg a primit Medalia de Bronz cu V și două Inimi Purpurii, în timp ce Nemo a fost retras din activitate și trimis înapoi în SUA, unde a servit ca și câine de recrutare până la moartea sa.

James Mulligan a lucrat cu câinele de cercetare Rickey, care "niciodată nu ne-a condus patrula într-o ambuscadă sau în vreo capcană. El a alertat asupra a 45 de ambuscade, cinci într-o singură zi."

Câinii au fost abandonați după terminarea războiului

Cu toate că aceste acțiuni au fost apreciate de camarazii care au servit alături de ei, aceste câini nu au fost o prioritate când războiul s-a încheiat. Din aproximativ 5.000 de câini care au servit, aproximativ 232 au fost uciși în acțiune (KIA) și alți 200 au fost repartizați pe posturi în afara SUA. Restul au fost fie lăsați în mâinile vietnamezilor, fie abandonați. Cel puțin 2.000 au fost pur și simplu eutanasiați.

Cu toate acestea, câinii de război nu au fost suficient de recunoscuți și apreciați în mod corespunzător pentru sacrificiile și eroismul lor. După încheierea războiului, mulți dintre acești canini au fost lăsați în urmă sau sacrificați, ceea ce a generat proteste și nemulțumire în rândul iubitorilor de animale și al veterinarilor. Totuși, în anii care au urmat, au fost întreprinse eforturi pentru a onora și recunoaște în mod corespunzător contribuția valoroasă a câinilor de război în timpul Războiului din Vietnam.

Astăzi, câinii de război continuă să joace un rol important în forțele armate ale lumii, demonstrând în continuare loialitate, curaj și capacități extraordinare în teatrele de luptă. Aceștia sunt adevărați eroi necunoscuți, care rămân alături de soldați în cele mai dificile momente și aduc un aport inestimabil în protejarea vieților și libertății oamenilor. Povestea lor remarcabilă de sacrificiu și devotament rămâne un simbol al curajului și loialității nelimitate în timpul conflictelor armate, scrie War History.