Evenimentul Zilei > Social > A treia româncă devenită mamă după transplantul de ficat: „Nu sunt o victimă. Sunt o luptătoare”
A treia româncă devenită mamă după transplantul de ficat: „Nu sunt o victimă. Sunt o luptătoare”

A treia româncă devenită mamă după transplantul de ficat: „Nu sunt o victimă. Sunt o luptătoare”

La 36 de ani, Ana Maria Narai se numără printre cele câteva românce care au adus pe lume copii după ce au primit un ficat nou. Femeia a aflat că suferă de ciroză la vârsta de 27 de ani, la trei luni de la căsătorie.

O discuție cu Ana Maria Narai, 36 de ani, bucureșteancă prin naștere, arădeancă prin adopție, se împletește practic cu gânguritul lui Sebastian, băiețelul ei de cinci luni, pe care l-a adus pe lume după o operație de transplant de ficat. Este cea mai tânără mamă căreia i-a reușit această performanță. De la primele propoziții afli că ai de-a face cu o tânără optimistă, decisă să-și trăiască viața la maximum, în ciuda piedicilor și a dificultăților de orice fel.

Ana Maria este de profesie consilier juridic și la 27 de ani a decis că este cazul să-și întemeieze o familie și să se mute la Arad, orașul de baștină al soțului. Zis și făcut, doar că imediat după nuntă planurile tinerei familii aveau să fie date peste cap de o veste îngrozitoare. „Se întâmpla în 2005. Eram căsătorită de trei luni și într-o zi am avut o colică biliară sau cel puțin așa credeam eu. M-am dus la medic care după un consult m-a trimis să-mi fac analizele de rutină pentru ficat”, povestește Ana Maria. Tânăra se gândea că, în cel mai rău caz, ar putea fi vorba despre o operație de îndepărtare a bilei, însă analizele au ieșit surprinzător de proaste, astfel că tânăra s-a internat în spital la Arad.

Femeia recunoaște că a avut mare noroc cu medicii care și-au dat seama imediat de gravitatea situației și au direcționat-o urgent către clinica Fundeni din București.

„Nu au bâjbâit deloc cu diagnosticul. Acesta a fost corect, scurt, direct și dintr-o bucată: ciroză biliară primară autoimună. Așa se numea boala mea. Mi-a trebuit un an să accept diagnosticul. Nu puteam să cred. Atunci auzeam prima oară de transplant”.

La unguri, pentru a doua opinie medicală Pentru o a doua opinie medicală, Ana Maria a trecut granița la unguri, la Spitalul din Szeged. Același diagnostic i-a fost pus și acolo. În 2006, și-a întocmit dosarul de transplant. „Am fost pusă pe lista de așteptare unde am stat până în noiembrie 2008. În acest timp, am muncit cu normă întreagă, am avut viață socială, mi-am făcut vacanțele, bineînțeles cu respectarea unui regim de viață impus de boală”, explică tânăra.

„N-am luat lucrurile dramatic. Din afară, poate suna telenovelistic, însă am reușit să mă detașez de problemă și să o văd ca pe o afacere, ca pe un obiectiv propus spre atingere”.

Într-o zi de noiembrie norocul i-a surâs tinerei femei, fără îndoială. În timp ce se afla pe stradă cu servieta cu documente mergând către serviciu a primit un telefon de la București prin care i se comunica faptul că a fost găsit un ficat compatibil. La miezul nopții, era deja internată la Fundeni pentru transplant. Fusese aleasă din trei candidați ca având cele mai mari șanse ca transplantul să reușească. Și a reușit. Nu a aflat niciodată cine a fost donatorul, lucru de altfel interzis de lege, însă punând cap la cap informațiile apărute în presă referitoare la un accident rutier în urma căruia și-ar fi pierdut viața o adolescentă pentru care familia a acceptat donarea de organe Ana Maria crede că știe despre cine este vorba: „Mi-a dat un organ perfect, nu au fost complicații după operație”.

Sebastian, un vis împlinit

Primul lucru la care Ana Maria s-a gândit după transplant a fost să aducă pe lume un copil. A așteptat un an și jumătate, la indicația medicilor, însă minunea nu se întâmpla. „Mă gândeam că nu îmi este dat să fiu părinte”. Nici cele două inseminări artificiale nu au dus la niciun rezultat aștfel că, spune tânăra, ea și soțul său au decis să adopte un copil. Dar până să li se prezinte unul, tânăra a aflat că este însărcinată cu un băiețel. „În luna a șaptea de sarcină am fost anunțați că ni se va prezenta un copil spre adopție, tot un băiețel. Dacă era vorba despre o fetiță cred că aș fi încercat marea cu degetul și aș fi mers până la capăt cu adopția”, susține tânăra care nu exclude această soluție pentru viitor. În ciuda tuturor necazurilor sale nu se consideră o victimă: „Nici vorbă. Nu sunt o victimă. Sunt o luptătoare”.