„Campanii electorale 1996 - 2014” este titlul celei de-a treia cărți scrise de fostul ministru al Transporturilor în Penitenciarul de la Poarta Albă. O lucrare mult mai interesantă decât ale multor altor „colegi” scriitori-deținuți.
Din punctul de vedere al lui Miron Mitrea, om hârșit în campanii electorale, ar trebui desemnat candidatul cu cele mai mari șanse. Din partid sau din alianța din care face parte.
FOTO: Mircea Geoană a fost președinte pentru câteva ore FOTO: EVZ
„Două cazuri aș comenta. Mircea Geoană, pe care marea majoritate îl vedea președinte, nu era candidatul ideal. Partidul venea cu o imagine bună pentru alegerile prezidențiale și avea în mod cert șansa de a-și impune candidatul. Mai ales în antiteză cu un Traian Băsescu slăbit de o guvernare slabă și lipită de el. Dar Mircea nu era «locomotiva» politică. Nu stătea rău dar era perceput într-o parte importantă a electoratului ca „prostănacul” descris de Ion Iliescu.. În orice caz, eram câțiva în PSD care știam că victoria nu e a noastră. Dar nu am reușit nici să mă apropii măcar de posibilitatea de a impune oficial o alternativă. Pur și simplu, majoritatea colegilor erau convinși că Mircea va câștiga și, deși mulți îi cunoșteau slăbiciunile, l-au sprijinit. Nu odată am auzit că mai bine pleacă la Cotroceni și scăpăm de el, decât să creem probleme în partid. Subțire mod de a gândi, așa că Mircea a intrat în campanie și a pierdut. Păcat.
Al doilea caz a fost Victor Ponta. În mod evident, nepregătit pentru candidatura la prezidențiale, intră în competiție. Mai grav, electoratul era pregătit să sprijine candidatul USL, nu PSD. Tot jocul pueril în jurul cui a rupt USL-ul nu a făcut decât să ne îndepărteze de victorie”.
PSD câștigă alegerile parlamentare din 2004 și ajunge în Opoziție
„Părea că PSD-ul împreună cu PUR și UDMR vor avea o majoritate. A apărut însă o breșă. Deși PUR-ul avusese în Parlamentul anterior doar opt parlamentari, de data asta avea 32. Nu am înțeles nici până astăzi de ce la negocierea cu PUR-ul s-a dus Octav Cosmâncă și de ce le-a acceptat un număr atât de mare de parlamentari. În mod normal nu ar fi fost grav, dar când George Copos, după o discuție de taină cu Traian Băsescu, l-a convins pe Dan Voiculescu să facă alianță cu D.A., cei 32 au semnat intrarea în opoziție a PSDului. Și a PUR-ului în scurt timp. Băsescu, ca de obicei, i-a atras, i-a umilit, (numindu- i soluția imorală) și i-a aruncat. Dar, a prins guvernarea. Copos a făcut unul din zecile de exemple care mi-au arătat limitele importante pe care le au oamenii în politică. Deci, campanie bună, victorie frumoasă și Opoziție pe săturate”.