Evenimentul Zilei > Social > A murit un geniu al medicinii. Un medic ca Ioan Pop de Popa apare o dată la un secol
A murit un geniu al medicinii. Un medic ca Ioan Pop de Popa apare o dată la un secol

A murit un geniu al medicinii. Un medic ca Ioan Pop de Popa apare o dată la un secol

Medicina românească l-a pierdut pe prof. dr. Ioan Pop de Popa, decedat vineri, 30 mai 2021, la 93 de ani, după o carieră prodigioasă în care a revoluţionat chirurgia cardiovasculară.

A murit un geniu al medicinii. Un medic ca Ioan Pop de Popa apare o dată la un secol Academicianul Ioan Pop de Popa este cel care a făcut prima operaţie pe cord deschis din România. „Profesorul Ioan Pop de Popa ne-a părăsit în Vinerea Mare, lăsând în urma sa o lume cu siguranță mai sănătoasă, mai îndreptată către inventică și inovație în beneficiul oamenilor și, nu în ultimul rând, o lume cu o inimă mai bună.

A murit un geniu al medicinii

Născut în 1927 la Oradea, profesorul Ioan Pop de Popa a marcat profund medicina românească și mondială.  A realizat, în aprilie 1973, prima operație pe cord deschis din România, fiind considerat fondatorul școlii moderne de chirurgie cardiovasculară de la noi din țară.

O minte sclipitoare, profesorul Ioan Pop de Popa este autorul a zeci de invenții, multe aflate în pas sau înaintea timpului istoric pe care l-a trăit (valvele de porc mistreț, arterele artificiale, preocuparea timpurie pentru genetica medicală).

Profesorul Ioan Pop de Popa a înființat, în anii ‘70, Centrul Național de Boli Cardiovasculare Fundeni, punând apoi bazele unei rețele naționale de centre de chirurgie cardiovasculară, în orașele universitare.  General maior cu două stele al Armatei Române, profesorul Ioan Pop de Popa a scris istorie nu doar în medicina, dar și în societatea românească.

Mereu cu gândul la binele oamenilor, Profesorul Ioan Pop de Popa a înființat, în urmă cu 30 de ani, Fundația Pop de Popa pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecțiuni Cardiovasculare din România (FOBAC).

Inima mare a Domnului Profesor va continua să bată prin fiecare dintre noi, cei care am avut șansa de a-i fi aproape, de ne lăsa atinși de harul, blândețea, viziunea, umanitatea și spiritul său”, este mesajul postat pe pagina de Facebook a Fundaţiei Ioan Pop de Popa pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecţiuni Cardiovasculare.

Un medic ca Ioan Pop de Popa apare o dată la un secol

„S-a născut în Oradea, din părinții: Ioan (profesor de științe agricole), mama: Lucreția, casnică. La Oradea, în perioada 1934-1938 a urmat școala primară, apoi Liceul Emanuel Gojdu (clasele I-II) (1938-1940). Între anii 1940-1944, familia sa s-a refugiat din Ardealul de Nord la Beiuș, unde a urmat clasele III-VII la liceul „Samuil Vulcan”. B – pag. 61

În 1944 a participat voluntar ca elev de liceu sanitar în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni. După eliberarea Ardealului, și-a continuat studiile (clasa a VIII-a) la liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea (1945-1946), după care la Facultatea de Medicină Generală din Cluj (1946-1952), pe care a absolvit-o cu diplomă de merit Magna cum laude și este declarat doctor-medic.

Între anii 1949-1954 a fost numit preparator la Institutul de Anatomie umană și chirurgie operatorie a IMF din Cluj, apoi extern la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului doctor Aurel Nana. În perioada 1953-1954 a realizat prima inimă artificială și primul plămân artificial din România, atunci printre primele patru din lume. A efectuat primele circulații extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluții în CEC. A început primele transplante experimentale de organe, de rinichi și pancreas.

În 1958 a realizat experimental primele transplanturi cord-plămân

În 1958 a realizat experimental primele transplanturi cord-plămân. (B – p. 132). În anii 1952-1962 a fost asistent universitar la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului doctor Aurel Nana, IMF Cluj.

În 1957 a obținut prin examen titlul de medic specialist chirurg în chirurgia generală. În 1960 s-a specializat în chirurgia cardiovasculară la Spitalul Fundeni, București, sub conducerea profesorului doctor Voinea Marinescu.

În 1962 s-a transferat, în calitate de șef de lucrări la IMF Târgu Mureș, Clinica de chirurgie generală condusă de conf. dr. Zoltán Pápai. În anul următor s-a specializat în chirurgia cardiovasculară la Institutul Bakulev din Moscova, sub îndrumarea profesorului I. V. Burakovski. La întoarcere, a înființat clinica de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureș. În anul 1968 efectuează un schimb de experiență la clinica Broussais din PARIS. Prof. Dr CHARLE DOUBOST. În anii 1970/71 efectuează o specializare în chirurgia cardiovasculară cu o bursă dată de Guvernul american la centrul The Methodist Hospital Prof. Michael DE Bakei și Saint Luks Children Hospital Prof DENTON Cooley in Texas Houston și Saint Vincens HospitalMEDICAL UNIV. Portland Oregon Prof Dr Alberth Starr și Mayo-Rokester’Prof Dr Pluth.

În perioada 1963-1974 a fost prorector al Institutului de medicină și farmacie Târgu Mureș, unde a înființat secția română a acestei universități, unde anterior limba de predare fusese exclusiv maghiara. (H – p. 20-21 și B – p. 48). În 1964 și-a susținut teza de doctorat la IMF Cluj cu titlul: Cercetări experimentale cu un procedeu personal de transplantare a inimii. Reflectare clinică. I-a fost conferit titlul de doctor în științe medicale. A prezentat la Atena, la Congresul Internațional de Chirurgie Cardiovasculară lucrarea însoțită de film color: „Procedeul personal de transplantare a inimii”.

Prof. dr. Ioan Pop de Popa

Activitate organizatorică în chirurgia cardiovasculară. Modernizare

În 1970 – 1971 a efectuat o specializare în chirurgia cardiovasculară în Texas, SUA, la Houston (la profesorii univ. Michael DeBakey (1908-2008), Denton Arthur Cooley și Edvards[1]), și în Portland, Oregon, cu o bursă acordată de Statele Unite. (B – pag. 79-86)

Întors acasă din dispoziție administrativă superioară, a fost transferat împotriva voinței sale la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București pe post de profesor și, în paralel, într-o funcție de decizie cu mână liberă pentru a aplica în România cele văzute în Statele Unite. (B – p. 85-93). Ca urmare:

a înființat specialitatea de chirurgie vasculară care nu figurase în nomenclatorul ministerului sănătății la acea dată;

a scos chirurgia cardiovasculară din chirurgia generală, stabilind-o ca specialitate distinctă;

a înființat Centrul Național de Boli Cardiovasculare București Fundeni (B – p. 95-108), cu 780 de paturi, 10 săli de operații, 35 paturi reanimare, 4 săli de cateterism cardiac, diverse laboratoare de explorări funcționale, de biochimie, punând la un loc, în aceeași clădire, chirurgia cardiacă, cardiologia și hematologia, care fuseseră anterior dispersate prin București. Această unitate a fost astfel supranumită atunci nava-amiral a medicinei românești.

a înființat școala modernă de chirurgie cardiovasculară din România, specializând circa 160 de chirurgi cardiovasculari români și unsprezece străini;

a inițiat și a contribuit la înființarea celor șapte centre de chirurgie cardiovasculară, inclusiv cel al armatei (B – p. 115-120), pe lângă fiecare universitate de medicină și farmacie din România. Astfel, pacienții din România se puteau opera acasă, nu era nevoie să plece în străinătate.

Impact major şi în Republica Moldova

a inițiat, prin deplasări repetate cu echipa de chirurgi și anesteziști, la spitalul republican din Chișinău, instruirea pentru operațiile pe cord deschis. Pacienții din Republica Moldova erau anterior tributarii intervențiilor cardiace făcute în alte țări, pe valută (B – pag. 126);

a înființat Societatea română de chirurgie cardiovasculară, a cărei activitate meritorie s-a concretizat prin numeroase lucrări științifice și șapte congrese internaționale care au avut loc în România;

a elaborat atât singur, cât și cu colectivul circa șase sute de lucrări științifice, precum și 12 monografii de specialitate;

ca membru în diverse comisii de concurs, de promovare și în calitate de conducător de doctorate (35), a promovat cadre merituoase în munca didactică superioară (15) (B – p. 126-130);

a aplicat cu succes „industria medicală în alb” văzută în America, operând la Fundeni pacienți proveniți din țări bogate, dar fără medicină de vârf;

a înființat în 1991 FOBAC, Fundația pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecțiuni Cardiovasculare, organizație neguvernamentală, care a ajutat cu medicamente mii de bolnavi;

a fost vizitat de circa 50 de profesori universitari, șefi de școală, din principalele țări ale lumii, între care Christiaan Barnard, care și-a înscris opiniile pozitive la adresa clinicii în cartea de aur (B – p. 52-97 și 324-340).

Urmare celor de mai sus este considerat fondatorul chirurgiei cardiovasculare moderne din România.[necesită citare]

Ofițer (r) în armată. Rangul

Înaintat la gradul de general-brigada (cu o stea) în retragere

La 23 august 2004, colonelul în retragere Ioan Pop de Popa din Ministerul Apărării Naționale (veteran de război) (H – p. 76) a fost înaintat la gradul de general-brigada (cu o stea) în retragere.[2] Prin decretul Prezidențial 725 din 27 noiembrie 2012, Generalul de brigadă medic chirurg cardiovascular Ioan Pop de Popa, veteran de război, este avansat la gradul de General Maior cu două stele în retragere.

Activitate politică

În 1969 a inițiat și contribuit ca deputat în Comisia de Sănătate a Marii Adunări Naționale împreună cu vicepreședintele de resort, din guvern, la reînființarea Academiei de Științe Medicale (decretul nr. 590/1969 al Consiliului de Stat), desființată abuziv în 1948.

În 1996 a participat în calitate de candidat la alegerile prezidențiale pentru funcția de președinte al României din partea Uniunea Națională de Centru (UNC).

În 2000, Ioan Pop de Popa a devenit senator, fiind ales în municipiul București pe listele Partidului Umanist Român (PUR). În septembrie 2003 a demisionat din PUR și s-a înscris în Partidul Social Democrat.

În 2004, în calitate de senator și membru în Comsisia sănătate a Senatului, împreună cu un grup de parlamentari, a participat la elaborarea proiectului de lege intitulat Legea de organizare și funcționare a Academiei de Științe Medicale din România (lege publicată în Monitorul Oficial, partea I, 605/06.07.2004), care prevedea la propunerea sa ca președinte a comisiei de mediere, între altele dreptul de folosire a titlului de academician și o indemnizație lunară. Legea a fost aprobată în unanimitate de cele două camere ale parlamentului. (Pentru detalii, vezi și romanul memorialistic Ion Pop de Popa, Dulce și amar, 2005, ISBN 973-596-287-X, p. 93-100.)”, se arată pe ro.wikipedia.org.

Publicat in categoriile: Social
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: