Iulian Vlad, ultimul șef al Securității lui Nicolae Ceaușescu, deși a dispărut de ceva vreme dintre noi, continuă să fie subiectul unor controverse legate de modul în care a acționat înainte și după 1989.

 O carte apărută recent, „Prăbușirea mitului securității. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad și instituția securității regimului comunist din România”, a iscat o mică furtună printre foștii subordonați ai generalului Iulian Vlad, care au considerat necesar să-i apere memoria.

Unul dintre ei, gen. br. (r) Aurel I. Rogojan, specialist în contraspionaj și fostul șef de cabinet al gen. Iulian Vlad înainte de 1989, ne-a trimis un amplu material crititc la adresa afirmațiilor celor doi autori. Trebuie spus că Aurel Rogojan este autorul volumului de interviu cu Iulian Vlad, "Confesiuni pentru Istorie" a cărui apariție a stârnit numeroase comentarii și un interes deosebit.

Am citit volumul pe nerăsuflate și am înțeles din el că uneori, atunci când discutăm de istoria dinainte de 1989, de istoria Securității și relația cu Nicolae Ceaușescu, uneori întrebările sunt mai importante decât răspunsurile.

Pe același principiu, publicăm integral analiza realizată de Aurel Rogojan considerând că are o valoarea istorică prin precizările punctuale pe care le aduce și care pot împiedica răspândirea unor informații false. Totodată ne manifestăm deschiderea și către autorii cărții, Corvin Lupu și Cristian Troncotă, de a le găzdui o eventuală contra-replică. 

Aurel I. Rogojan: Istoria este un colecționar de falsuri cu certificare de autenticitate.  

Afirmația s-ar putea să fie un motto de al cărui autor încă nu s-a aflat. Este un mottopotrivit 

pentru cea mai recentă operă a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă, „Prăbușirea mitului securității. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad și instituția securității regimului comunist din România”, Editura Elion, București, 2018.

Prin lucrarea menționată autorii lansează un atac nedemn la memoria generalului Iulian N. Vlad, folosind ca pretext referirile pe care acesta le-a făcut cu privire la lucrări ale celor doi autori ( Corvin Lupu, „Trădarea securității în decembrie 1989”,Editura Elion, București, 2015 și Cristian Troncotă, „Duplicitarii. Din istoria serviciilor de informații și securitatae ale regimului comunist din România”, Editura Elion,  ediția a II-a , 2014) în volumul „Iulian N. Vlad-confesiuni pentru istorie”, Editura Proema, Baia Mare, 2017

Autorii  se autoproclamă deținători ai adevărului absolut, declarându-se oripilați  de faptul că există voci care-și permit să-i contrazică : „ Niciodată în istoria României, șefii serviciilor secrete nu au ieșit public să contrazică istoricii pentru că nu le-au convenit concluziile la care au ajuns aceștia” („Prăbușirea mitului securității. Adevăruri ascuns despre generalul Iulian Vlad și instituția securității regimului comunist din România”, Editura Elion, București, 2018 , pag.184).

Lucrarea citată este un caz școală privind modul în care calomniile sunt promovate în ambalajul cercetării istorice, pentru a li se da valoare de referință bibliografică și a  conferi falsului și minciunii certificat de autenticitate. În acest scop, fiind folosită, și o listă a bibliografiei selective, de peste 100 titluri, din care nici unul nu le susține falsurile și calomniile proferate la adresa generalului Iulian N. Vlad în peste 200 de referințe din suma celor 375 de pagini ale volumului menționat.

Cu autorii , mai cu seamă cu Corvin Lupu, este imposibil să se dialogheze, fiindcă urii, ranchiunii, violenței de limbaj și minciunii absolute nu li se poate contrapune decât aceeași unitate de măsură, ceea ce trebuie exclus, motiv pentru care ne limităm la o inventariere a celor mai flagrante neadevăruri, falsuri, minciuni, calomnii și acuzații prin care se atentează la adevăr și la memoria generalului Iulian N. Vlad.

Precizăm că ordinea enumerării  urmează paginația cărții, nu pe cea a gravității.

 Minciuna  nr. 1 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 47, alin. 4    

Generalul Iulian Vlad a propus, în cea mai mare parte, „Ordinul nr. 2600/1988” ( n.n. Instrucţiuni privind măsurile ce trebuie luate de către organele şi unităţile Ministerului de Interne pentru creşterea capacităţii combative şi de intervenţie în scopul executării ferme a atribuţiilor date în competenţă pentru asigurarea legalităţii şi ordinii de drept - aprobate prin Ordinul ministrului de Interne nr. 02600 din 05.07.1988).

       Adevărul faptic rezultat din Arhiva Consiliului de Studiere a Arhivelor Securității   

 Proiectul instrucțiunilor viza atribuțiile forțelor de ordine publică în stradă, fapt pentru care a fost elaborat de către Direcția Organizare Mobilizare din Ministerul de Interne, din subordinea nemijlocită a ministrului Tudor Postelnicu.

Ordinul în sine nu producea efecte, decât pe baza unui Plan unic de acțiune aprobat de președintele Consiliului Județean de Apărare ( prim secretarul Comitetului Județean al P.C.R. / municipiului Bucureșți).                                                                                                                          

Unităților Departamentului Securității Statului le reveneau doar atribuții de cunoaștere informativă, antiteroriste și cele specifice subunităților de trupe de securitate-miliție aflate la dispoziția șefilor inspectoratelor județene ale Ministerului de Interne.

Minciuna nr. 2 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 48, indice subsol 16

„Ordinul  2600/1988 nu a fost cunoscut în cadrul D.S.S. decât începând cu seara de 15-16 decembrie 1989 (…) Ordinul  2600/1988 a fost scos din plicuri sigilate  în care s-a păstrat ascuns timp de un an și jumătate (…) Faptul că el a fost ascuns (…) este dovada premeditării de către generalulu Iulian Vlad a actului de trădare, a voinței de a nu-și îndeplini atribuțiile ce-i reveneau (...)

    Adevărul faptic rezultat din Arhiva Consiliului de Studiere a Arhivelor Securității

                                             „ ORDINUL

                             MINISTRULUI DE INTERNE

                               Nr. 02600 din 01 iulie 1988  

pentru aprobarea Instrucţiunilor  privind măsurile ce trebuie luate de către organele şi unităţile Ministerului de Interne pentru creşterea capacităţii combative şi de intervenţie în scopul executării ferme a atribuţiilor date în competenţă pentru asigurarea legalităţii şi ordinii de drept

……………………………………………………………………………………………………...

  Art.  2. Inspectoratul General al Miliției, comandamentele de armă, comandanții (șefii)  unităților și organelor de securitate și de miliție cu atribuții pe această linie răspund de însușirea și aplicarea întocmai a instrucțiunilor, a concepției și modului de acțiune, metodelor și mijloacelor de menținere și restabilre a ordinii și liniștii publice de către efectivele din subordine în părțile ce le privesc.

………………………………………………………………………………………………………………...

Art. 4.  Direcția Secretariat-Juridică va asigura transmiterea prezentului ordin comandamentelor, unităților centrale și teritoriale ale Ministerului de Interne, conform situației de difuzare aprobate.

 

                                              MINISTRU DE INTERNE

 

                                                  Tudor Postelnicu

 

Minciuna nr. 3 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 48  Alin. 1  

„În decembrie 1989, generalul Vlad a dat ordine pentru ca Securitatea  să nu-și îndeplinească atribuțiile de prevenire, de restabilire și menținere a ordinii publice (…) ”

Adevărul faptic rezultat din Decretul nr.  121 din 08 aprilie 1978privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne

Securitatea nu avea atribuții de prevenire, menținere și restabilire a ordinii publice. Potrivit Art. 5 II din decretul menționat, ordinea publică, paza și liniștea publică erau atribute exclusive ale miliției.

Minciuna nr. 4 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

 Pag. 49, rândurile 10-12  

Generalul Vlad l-a implorat pe Ion  Iliescu (Memoriu din 20 martie 1990) să fie judecat politic, nu juridic, „menționînd că o judecată juridică i-ar fi adus condamnarea la moarte, atunci încă în vigoare.”

Adevărul faptic rezultat din Decretul -Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990

 Decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 a abolit pedeapsa cu moartea.

 Din memoriu , Anexa 2 din volmul autorilor, nu rezultă ca generalul Vlad să fi făcut mențiunea respectivă

Minciuna nr. 5 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 49, alin. 1

 (…) despre asasinarea lui Trosca, dl. general ne spune doar că a fost chemat din ordinul gen. Militaru, dar nu spune că cel care l-a chemat era col. de securitate Gh. Ardeleanu(...)”

    Adevărul faptic rezultat din „ Iulian N. Vlad-confesiuni pentru istorie”, pagina 260 :

    „Era deci în biroul lui Militaru. Pe un fotoliu în biroul respectiv stătea și se făcea că nu mă vede , Ardeleanu, mă rog mototolit, să zic așa, pentru că mai înainte se întâmplase nenorocirea cu cei care fuseseră tot de el chemați și lichidați și profanate cadavrele (…) m-am dus ăn stradă să văd în ce hal erau. Trosca decapitat (…) cu resturi de țigări în globurile oculare. ”

Minciuna nr. 6 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 63  

„ In după amiaza de 22 decembrie, din ordinul generalului Vlad, a fost arestat ministrul Tudor Postelnicu. Cel care l-a arestat a fost procurorul militar, fost securist, Dan Voinea, fără aprobările necesare”.

  Adevărul faptic rezultat din ancheta jurnalistică relizată de cotidianul „Adevărul” - „Apostolii Epocii de Aur, episodul 10, Cam cât de dobitoc era Tudor Postelnicu”, 27 februarie 2016:

 „22 decembrie 1989, după-amiaza, Clădirea Comitetului Central (CC) al fostului Partid Comunist Român (PCR). Ministrul de Interne Tudor Postelnicu „Dulăul“ şi prim-viceprim-ministrul Ion Dincă „Teleagă“ sunt arestaţi şi anchetaţi ad-hoc de către un un tribunal spontan format din revoluţionari, procurori şi alţi martori înflăcăraţi. Bărbaţilor li se dau jos cravatele şi sunt aşezaţi, pe jos, în faţa uneia dintre ferestrele clădirii. De afară se aud întruna focuri de armă automată. Afară e Revoluţie.   

Minciuna nr. 7 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 79

„Înainte de apariția cărții mele Trădarea Securității în decembrie 1989, generalul Vlad nu a avut ieșiri publice privitoare la acele evenimente. Deloc. După apariția și răspândirea destul de mare a cărții mele, a simțit nevoia să iasă și a organizat tot felul de manifestări prin universități și biblioteci județene, cu ajutorul fostei rețele a Direcției a I-a (sic!), care are oameni peste tot în țară.”

 Adevărul faptic rezultat din revista presei:

   Anterior anului 2015, anul apariției volumului Trădarea Securității în decembrie 1989, generalul Vlad a  răspuns invitațiilor unor editori, universități și biblioteci județene din opt județe și municipiul București pentru un număr de 15 evenimente editoriale, conferințe și dezbateri publice ( Arad, Baia-Mare  (3), Bihor (3), Cluj-Napoca, Craiova, Râmnicu Vâlcea(2), Satu-Mare și Târgu Mureș. București (2)

      Cum lesne se poate observa, până la apariția cărții lui Corvin Lupu, generalul Iulian Vlad a avut 15 apariții publice, iar după aceea numai 5.

      Minciuna nr. 8 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 93  

 „Aurel Rogojan a spus că „factorul intern” a fost un conclav al mai marilor Securității care au monitorizat activitatea conducerii politice a statului, într-o lungă perioadă de timp și, ajungând la concluzia că liderii de atunci ai țării au derapat, au decis să-i înlăture...”

Adevărul faptic rezultat din trascriptul emisiunii„Realitatea românească”, Postul TV Realitatea, duminică 26 iunie 2016, realizator Octavian Hoandră:

  „Factorul intern este o expresie care la noi n-a avut circulaţie publică până acum. Expresia semnifică o structură neinstituţionalizată a conştiinţelor patriotice dintr-o anume naţiune care veghează, în numele naţiunii, pentru ca identitatea naţională să nu fie periclitată de factorul politic sau de factorii externi ostili naţiunii.”

 Minciuna nr. 9 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

  Pagina 134

 „Pe mine m-a pus pe gânduri relația generalului Vlad cu generalul Stănculescu (…) în august 1989 (…) l-a rugat pe Vlad să-i transfere de urgență fiica și ginerele din Securitate în unități ale MapN. Și Vlad i-a aprobat imediat doleanța. Deci , la acea dată erau împreună. Stănculescu spune că la Balaton se hotărâse ca „Securitatea să fie tocată”. Imposibil să nu-i fi spus acest lucru lui Vlad, după principiul serviciu contra serviciu. Și dacă nu i-a spus, mai mult ca sigur că Vlad a intuit ceva (...)”

Adevărul faptic rezultat din propriile relatări ale generalului Stănculescu, confirmate de generalii Aristotel Stamatoiu și Ștefan Alexie:

     Generalul Stănculescu a fost expres avertizat de atașatul militar al S. U. A . , cu prilejul recepției de Ziua Națională a Statelor Unite,  asupra scenariului privind  lichidarea Securității în confrunarea cu Armata, pentru apărarea și menținerea la putere a  lui Ceaușescu. Scenariul i-a fost confirmat, ulterior, și de atașatul militar ungar, căruia Stănculescu îi transmitea informații, fiindu-i pe rol documentarea și prinderea în flagrant.

Generalul Vlad nu avea contacte cu generalul Stănculescu. Stănculescu avea contacte profesionale ( subordona I.C.E. Romtehnica ) cu generalul Stamatoiu (coordona I.C.E. Dunărea ). 

Pentru mutarea fiicei și a ginerelui a apelat la generalul Stamatoiu și generalul Alexie, care coordonau unitățile în care lucrau. Generalul Vlad a avizat, iar ministrul Postelnicu aprobat transferurile.

      

       Minciuna nr. 10 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 142  

„Iulian Vlad ar tebui acuzat pentru înaltă trădare. La trădat pe Nicolae Ceaușescu, când era încă șef al statului și a recunoscut cu franchețe acest lucru, pentru a-i deruta pe sovietici și oamenii lor din țară, cee ce nu i-a reușit”

Adevărul faptic rezultat din lege:

Trădarea ( legea penală în vigoare în  anul 1989 ) „Fapta cetateanului roman de a intra in legatura cu o putere sau cu o organizatie străina ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului.”

Înalta trădare (nu era incriminată forma agravantă după o anumită calitatea a făptuitorului)

Calomnii corolar  al cercetărilor  istoricilor Lupu & Troncotă

Minciuna nr. 11 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 157  alin. 2  „Generalul Iulian Vlad, la fel ca și generalul Ion Mihai Pacepa au fost agenți sovietici. Vlad a fost recrutat pe vremea în care și-a făcut studiile la Moscova (…) Foarte posibil ca în 18 mai 1986, când Ceaușescu a vizitat U.R.S.S., fiind prima întâlnire oficială cu Mihail Gorbaciov, Vlad să fi fost reactivat sau pus la curent, în sensul de a fi cuplat cu planul „Dniestr”, care viza înlăturatea lui Ceaușescu de la putere.”

Adevărul faptic

•     K.G.B. / G.R.U.  au evitat să recruteze români ai căror părinți au avut parte de experința lagărelor de prizonieri  din Rusia Sovietică, știut fiind că aceștia a inoculat copiilor puternice sentimente antisovietice. În același timp, la momentul celor șase luni ale cursului de specializare efectuat în U.R.S.S., Iulian Vlad era căsătorit și avea un copil, neprezentând interes pentru agenția matrimonială a K.G.B.-ului. În plus,  deja avansase în carieră prin propriile merite.

•     Pentru vizitele lui Ceaușescu în statele membre ale Tratatului de la Varșovia, cu care cooperarea economică se regla în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc – C.A.E.R. ( Piața Comună a statelor socialiste), iar chestiunile de protocol  și securitate erau standardizate, nu s-a aplicat regula trimiterii „grupei antemergătoare”  pentru pregătirea vizitei, aceasta neavând obiect de activitate.    
• Generalul Iulian Vlad, cu excepția R.D. Germană , nu a fost, ca membru al conducerii Ministetului de Interne ( Securității ), în nicio altă țară din Tratatul de la Varșovia.
• Sub coordonarea generalului Iulian Vlad s-au demantelat primele rețele de subversiune politică ale K.G.B.-ului în România.

Minciuna nr. 12 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

• Pagina 157  alin. 1

  „Iulian Vlad menționează în mai multe  declarații și consesiuni că pentru susținerea sa în numirea în funcția de șef al DSS s-ar fi bucurat de recomandările unor șefi de state în care Ceușescu a făcut vizite. Ori dacă au intervenit străinii, logic nu-l puteai refuza nici pe Ceaușescu. Rămâne în continuare un mister, care dintre acești străini au intervenit pentru susținerea numirii lui Iulian Vlad ca șef al DSS ?”   

Adevărul faptic

                Generalul Vlad a spus altceva. Și anume : „Am stat de multe ori și m-am gândit de ce am fost preferat înaintea altora pentru această funcție (…) ? Cred că au influențat aprecierile laudative ce mi-au fost aduse de unii șefi de stat cu prilejul vizitelor pe care le-am efectuat în străinătate și de a căror pregărire m-am ocupat timp de aproape 11 ani.” (  Iulian N. Vlad, Un deceniu de declin al Securității statului și al României, Dosarele Cotidianul, nr. 2/2017, pag. 18 )

       „ Nu este deloc exclus, dimpotrivă, cred că și datorită unor aprecieri făcute în prezența mea de unii dintre șefii statelor vizitate, nu știu dacă pentru a mă elogia sau pentru a-i mulțumi lui Ceaușescu ca urmare a modului în care s-a lucrat pentrureușita vizitelor, președintele a avut temeiurile și motivarea pentru numirea mea ca ministru secretar de stat și șef al Departamentului Securității Statului. ” ( Iulian N. Vlad- Confesiuni pentru istorie, pag. 81 )

       Așadar, nici un străin nu l-a recomandat, ori susținut pe generalul Vlad pentru numirea în funția de șef al Securității. Asta este o răstălmăcire care ne denotă de ce fel de probitate dă dovadă istoricul .

Minciuna nr. 12 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 159 

Generalul Vlad ar fi avut interesul canalizării rezultatelor cercetării spre vinovăția Ceaușestilor, care ar fi tolerat abuzurile lui Pacepa și în general ale serviciului de spionaj în schimbul micilor atenții primite ( referire la pag. 99 din „Iulian N. Vlad- confesiuni pentru istorie”). 

„Personal nu cred că Ceaușescu era omul care să se mânjească cu așa ceva” ( C. Troncotă)

Adevărul faptic

      La pag. 99 din „Iulian N. Vlad- confesiuni pentru istorie”  nu există nici-o referire despre faptul că Pacepa ar fi oferit atenții familiei Ceaușescu, ori că acesta ar fi tolerat abuzurile lui Pacepa.

Scornelile  lui C.Troncotă denotă „calitatea” raționamentelor istoricului.

Cantitativ,  lui Nicolae Ceaușescu i s-a oferit, de către Pacepa, doar câteva arme de vânătoare. Dar valoarea acestora îl situa  în fruntea listei membrilor C.P.Ex., printre care unuia i se adusese cadou  din Argentina, cu vaporul, mobila de lux sculptată în lemn de esență nobilă,  pentru înzestrarea fiicei cu prilejul nunții.

Lista personalităților politice  corupte de Pacepa și șeful său direct, generalul Doicaru a fost reținută de Tudor Postelnicu, pentru „analiză cu tovarășa”, deci nu a fost conexată la dosarul anchetei, ca să poată cerceta și istoricii.  Contează foarte mult, decisiv  chiar,  înainte de conținutul său, istoria constituirii unui dosar lăsat posterității.

Generalul Vlad a stat departe de astfel de tentații. Lui nu i s-au găsit la percheziția domiciliară zeci de kilograme de bijuterii, precum lui Pacepa, Postelnicu, Nuță ...

Generalului Vladi s-au confiscat cămășile, costumele, pantofii și albumele foto din vizitele externe, care nu i-au mai fost restituite.

Minciuna nr. 13 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 175  „ În loc să-și fi scris memoriile singur, cu „sufletul curățat” de împrejurările în care l-a pus viața, gen. Vlad a preferat să-și dea gândurile în administrarea strâmbă a lui Aurel Rogojan.” 

Pag. 179  „El folosește dreptul de a publica memoriile generalului Vlad pentru a-și vărsa propriile mizerii, punându-le în gura generalului Vlad. Câteva chestiuni sunt absolut certe și eu am să vă dovedesc că Rogojan a falsificat memoriile generalului Vlad.”   

„Vlad nu l-a cunoscut niciodată pe tatăl meu (...)”

 Adevărul faptic

    „Iulian N. Vlad-Confesiuni pentru istorie”  nu conține memoriile generalului Iulian N. Vlad, ci transcriptul ad literam a unei serii de interviuri filmate realizate în anul 2015.

La pag.174, generalul Vlad relatează : (...) l-am cunoscut pe tatăl lui, un om absolut onorabil. Un om care a făcut foarte mult pentru cultura Sibiului și a Transilvaniei, în general. (...)

Pag. 175 „(...) tot creditul datorat stimei și prețuirii fațî de tatăl său le-am revărsat asupra fiului (...)

Minciuna nr. 14 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 192   „Tot lui Macri i-a transmis Vlad ordinul să-l împuște pe generalul Constantin Nuță, pentru a-l opri să vină la București și să preia comanda Ministerului de Interne, al cărui secretar de stat era”

Adevărul faptic

Afirmația este  o calomnie, iar motivul nu subzistă. Generalul Vlad deținea funcția de ministru secretar de stat, membru al Guvernului, pe când generalul Nuță era adjunct al ministrului.

Generalul Nuță, a fost până  în anul 1978, șef al Direcției de Contrainformații Militare, calitate în care a supervizat documentarea legăturilor generalului Nicolae Militaru cu G.R.U. și K.G.B. , deci se afla pe „lista scurtă” a generalului Militaru, alături de Trosca.

Minciuna nr. 15 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 193

„Generalul Iulian Vlad, în mod repetat, cu diverse ocazii, a arătat că el a judecat, a analizat și a ajuns la părerea că nu trebuie să respecte legile și ordinele și a acționat după părerea lui. Ce militar a fost ăsta (...) ?

Adevărul faptic

Afirmația este calomnioasă. Uzul de armă împotriva civililor neînarmați care protestează era și este interzis de legile internaționale la care România a fost și este parte. Alfel, de ce au fost condamnați generali și ofițeri ai Armatei și Ministerului de Interne, dovediți ca implicați în represiune ?

În opinia autorilor Vlad este trădător fiindcă nu a fost criminal, iar Nuță ar trebui să fie erou pentru trimiterea cadavrelor de la Timișoara la crematoriu.

Deciziile generalului Vlad au fost  cele legale.

Ce fel de istorici sunt cei care nu pot pricepe că în 1989 a fost o schimbare de direcție a istoriei, că nu te puteai opune evoluțiilor internaționale suprastatale și extralegale și că în astfel de împrejurări și ordinea axiologică se răstoarnă , infractorii politici devin lideri și viceversa ?

Minciuna nr. 16 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 195 și altele anterioare

Chestiunea „mistificărilor din presupusele memorii ale generalului Vlad publicate(…) într-un supliment al ziarului„Cotidianul”.  Anexa 3, pag. 315 din „Prăbușirea mitului securității”

Adevărul faptic

Declarația dată în fața procurorului Gheorghe Diaconescu la data de 31 martie 1990,a fost publicată pentru prima dată de Ion Cristoiu în Evenimentul zilei, în anul 1992, deci există publică varianta integrală.  Declarația este postată pe mai multe site-uri pe Internet. De asemenea, declarațiile și memoriul publicate ca anexe de Corvin Lupu și Cristian Toncotă au fost mai demult culese de pe Internet într-o broșură și publicate de o editură din Slatina.

Ulterior, textul declatației a fost revizuit de generalul Iulian Vlad în vederea publicării în Dosarele Cotidianul, punând la dispoziția redacției și fotografii de familie pentru ilustrarea revistei (în luna mai 2017, când a trecut în revistă și transcriptul interviurilor, sistematizat pe capitole și intertitluri,  înainte de a fi predat editurii) . După cum se poate observa,  în Dosarele Cotidianulnr 2/2017, la pag. 23 se menționează „Titrarea și subtitrarea aparțin redacției”.

   Minciuna nr. 17 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 197 -198  „ Generalul Ștefan Gușă a fost alături de generalul Stănculescu, partenerul de bază al lui Iulian Vlad în realizarea loviturii de stat. (…) În sediul cc al PCR, unde se afla Gușă când mima că vorbea la telefon cu Moscova, nu erau legături telefonice (…) Rușii erau deja în România, în număr de zeci de mii, nu mai era nevoie să vină alții. Ei aveau nevoie să iasă din țară, în condiții de securitate, nu să intre. De aceea a deschis generalul Vlad granițele țării, în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Altă crimă ! ”

Adevărul faptic

Cel constatat și relatat de numeroșii martori prezenți lângă generalii Ștefan Gușă și Iulian Vlad în acele momente. De la Moscova se solicita confirmarea șefului Marelui Stat Major a cererii de ajutor militar solicitate de puterea politică ad-hoc. 

Minciuna nr. 18 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 200 alin. 1  (…) textul pe care noi l-am analizat (…) declarația-raport a generalului Iulian Vlad, text anunțat în suplimentul „Cotidianul” că face parte din memoriile generalului Iulian Vlad, A FOST ELIMINAT DIN CARTE !!!”

Adevărul faptic : În suplimentul Cotidianulnu s-a făcut o astfel de mențiune.  „Dosarele Cotidianul” nr. 2 /2017, până la pagina 24 inclusiv conține materialele asumate de redacția „Cotidianul.ro”, inclusiv declarația , pag. 16-23, iar  pag. 25-161 selecții din volumul „Iulian N. Vlad-confesiuni pentru istorie”, aflat la momentul respectiv în fază editorială.

Minciuna nr. 19 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 200 alin. 3   „Generalul Vlad și locotenentul său, Aurel Rogojan, acrediteazăideea că el a condus Securitatea doar doi ani, din 1987 în 1989. În acest fel nu-și asumă răspunderea operațiuilor și a poliției politice practicate anterior. Adevărul este că generalul Vlad a preluat comanda  Securității în anul 1977, când a devenit ministru secretar de stat, al doilea om în D.S.S.(...)”

Adevărul faptic

• Decret Prezidențial nr. 129 din 09 mai 1977 privind numirea generalului-locotenent Iulian N. Vlad în funcția de secretar de stat la Ministerul de Interne;
• Decret Prezidențial nr. 99 din 13 aprilie 1983 privind numirea generalului-locotenent Iulian N. Vlad în funcția de adjunct al ministrului de interne;
• Decret Prezidențial nr. 176 din 04 octombrie1987 privind numirea generalului-colonel Iulian N. Vlad în funcția de ministru secretar de stat  la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului.

Cu o astfel de rigoare a cercetătorilor științifici , nu ar trebui să ne punem problema adevăraților autori ai operei lor istorice ?!

Minciuna nr. 20 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 208, alin. 2   „O altă minciună gogonată  (…) este aceea că atunci când lui Vlad i s-a cerut să instrumenteze dosare penale dintre cei care încălcau legea pe line de securitate, el ar fi refuzat și ar fi replicat că respectivele cazuri trebuie să-și găsească o rezolvare politică, nu una penală. Așa ceva nu este  posibil și nu o comentez, ca să nu-i subestimez pe cititorii noștri !

Adevărul faptic:

A se vedea cazurile :  „Scrisoarea celor șase”,  „disidenții Dinescu - Pleșu”, „complotul Ion Puiu”, „Doina Cornea”, „grupul de la Iași” și altele menșionate, de altfel, de generalul Vlad în celebra Declarație din 31 martie 1990, de care , de acestă dată, istoricii nu-și mai aduc aminte. Deh, ce memorie scurtă au istoricii care răspund la butoane !

Minciuna nr. 21 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 208, alin.3 

Securitatea nu l-ar fi informat pe Ceaușescu că în adunările pregătitoare ale Congresului al XIV -lea al P.C.R. a fost contestat.

Adevărul faptic: Dimpotrivă, la pag. 54-55 din volumul „Iulian N. Vlad-Confesiuni pentru istorie ”,sub intertitlul „ Opoziția din conferințele județene pregătitoare ale Congresului al XIV -lea al Partidului Comunist Român”, rezultă contrariul. A fost informat, când a solicitat, deoarece Securitatea nu urmărea Partidul ! Subtilii istorici, chiar nu au realizat că solicitarea lui Ceaușescu a fost stimulată ? În nici-un caz de Elena Ceaușescu sau Emil Bobu.

Minciuna nr. 22 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 211  Nimeni nu i-a cerul lui (n.n. Iulian Vlad ) să studieze, să analizeze, să interpreteze situația internațională, să filozofeze și să tragă concluzii. Adică să facă pe deșteptul.”

Adevărul faptic: Istoricii domeniului „intelligence”-ului și „geointelligence”-ului, conducători de masterate și doctorate în materie, să fie chiar atât de ignoranți cu privire la competențele și atribuțiile ministrului secretar de stat, căruia îi era subordonat Centrul de Informații Externe ?! Mai mult, trimit în derizoriu competențele Securității, înspre atribuții pe care nu le avea, respectiv „ordinea publică” și „apărarea frontierelor”, valabil în cazul K.G.B.-ului, ceea ce ne indică direcția din care istoricii au fost inspirați, în profunzimea, sau superficialitatea și nonprofesionalismul istoric al raționamentelor scremute în spațiul comunicării publice ?! De altfel, în paginile ce urmează ( 215-216) este lesne de recunoscut ” Vorbește Moscova”, așa cum se intitula cândva emisiunea Radio România din fiecare seară, după radio-jurnalul de la ora 22.00. Câtă nostalgie  sau dimpotrivă, previziune, tovarăși istorici !

Minciuna nr. 23 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 218 (…) ordinul trădător, chiar criminal, al generalui Vlad ca să nu se apere sediile, cum am spus, „să iasă revoluția bine”.  

Adevărul faptic:  Dacă ordinul ar fi existat, cu siguranță, istoricii l-ar fi citat. Legitima apărare era și este o instituție juridică de dimensiune universală, pe care nimeni nu ar fi conceput să o ignore, mai cu seamă generalul Vlad, a cărui cultură și inteligență detractorii săi nu le contestă.

 Pentru apărarea sediilor unităților militare existau și există regulamente, nefiind necesare ordine sau precizări privind aplicarea lor.

 

Minciuna nr. 24 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 228  „  (…) legislația prevedea expres atribuții de implicare a armatei în restabilirea și în menținerea ordinii publice. Doar că, (…)  organizarea restabilirii ordinii publice nu fusese gândită și pentru situația în care Trupele  de Securitate trădează ( n.n. A se observa logica raționamentului !) Armata avea nu dreptul, ci obligația de a acționa în stradă !

Adevărul faptic: Aserțiunea gratuită nu convinge, dar o citare a legislației era salutară ! Doar că nu existau asemenea prevederi de lege.

Aceasta să fie, oare,  deontologia cercetării științifice în domeniul istoriei, invocată de autori prin citarea lui Marc Bloch, „Apologie pour l” historie, ou metier d”historien, Paris 1952 ?!

Minciuna nr. 25 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag.264

(…) imediat după lovitura de stat și până la aestarea sa în 31 decembrie 1989, Iulian Vlad nu s-a dus la sediul DSS (…)

Adevărul faptic:  Începând cu data de 27/28 decembrie 1989, generalul Vlad, cu noua calitate de „secretar de stat la Ministerul Apărării Naționale” și-a reluat atribuțiile, conform dispozițiilor puterii provizorii. In acest sens, există documente publicate, dar la care investigațiile istoricilor ghidați de metodologia lui  Marc Bloch ( „Apologie pour l” historie, ou metier d”historien, Paris 1952) nu au ajuns.

Minciuna nr. 26 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 286 (…) Postelnicu nu dădea ordine direct la frontieră. Acest ordin ( n.n. privind  neînchiderea frontierei cu U.R.S.S.) trebuia dat de generalul Vlad, în ordine ierahică (…)

Adevărul faptic:Trupele de Grăniceri, precum  și Direcția Generală pentru Pașapoarte, Evidența Străinilor și Controlul Trecerii Frontiereierau în subordinea nemijlocită a ministrului de Interne , Tudor Postelnicu.  De fapt, aceast riguros control al lui Tudor Postelnicu asupra frontierelor, a obstrucționat cunoașterea în timp real  de cătrea șeful D.S.S. a situației prezenței „turiștilor” sovietici.

Minciuna nr. 27 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 288  „La pagina 524 a cărții lor de memorii, Rogojan și Vlad afirmă că Filip Teodorescu ar fi făcut  parte din grupul de complotiști al lui Vasile Patilineț (…)

Adevărul faptic: Oricine, de bună credință, va citi pagina menționată, va constata că o asemnea afimație nu există !

Aproape nu există filă din „Mitul prăbușirii Securității...” care să nu mustească de falsuri,minciuni, tendențiozități diversioniste și manopere dezinformatoare. Pe bună dreptate, afirma  unul dintre autori că nu trebuie să fie instructat la Chișinău, când poate lucra foate bine cu serviciile Moscovei în România (pag.199).

Există o măsură în toate și un Dumnezeu al Poporului Român !