Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > ROMÂNIA LUI CRISTOIU: Sfârşitul Revoluţiei Portocalii în România
ROMÂNIA LUI CRISTOIU: Sfârşitul Revoluţiei Portocalii  în România

ROMÂNIA LUI CRISTOIU: Sfârşitul Revoluţiei Portocalii în România

A trecut practic neobservată pe meleagurile presei româneşti victoria Opoziţiei din Georgia la alegerile parlamentare din 30 septembrie 2012. Vina pentru această nepăsare trebuie căutată nu doar în atracţia moldo-valahă pentru subiectele aţîţătoare, dar şi în autismul românesc postdecembrist.

Neputincioşi în a înţelege că trăiesc pe o planetă de care depind tot mai mult, românii nu dau doi bani pe ştirile şi reportajele despre întîmplări care au loc fie şi la un metru dincolo de graniţele ţării.
Ceea ce s-a petrecut şi se petrece în Georgia merita şi merită mai multă atenţie din cel puţin două motive:
1. Preşedintele georgian Mihail Saakashvili va trebui să se confrunte pînă la expirarea mandatului, în octombrie 2013, cu o coabitare la fel de imposibilă ca şi cea a lui Traian Băsescu.
2. Coaliţia de zece partide şi mişcări politice Visul Georgian, condusă de miliardarul Bizdina Ivanishvili, nu-şi ascunde simpatiile faţă de Moscova într-o ţară căreia preşedintele i-a dat o orientare pro-occidentală.
Aceste două motive ţin de ceea ce am putea numi apropierea dintre situaţia din Georgia şi situaţia de la noi.
Există însă şi un al treilea motiv, ţinînd tot de o asemănare între cele două ţări, şi care, iscodit cu atenţie, ar fixa realităţile politice din România într-un context geopolitic mai larg.
E vorba de faptul că victoria Opoziţiei la scrutinul din Georgia consemnează sfîrşitul Revoluţiilor portocalii  şi  începutul Restauraţiei în Estul continentului european.
O altă ţară în care   s-a consemnat decesul Revoluţiei portocalii e   Ucraina, prin victoria lui Viktor Ianukovici la prezidenţialele din ianuarie 2010. Cum Viktor Iuşcenko biruise în alegerile din decembrie 2004, se poate spune că Regimul portocaliu a durat cinci ani şi o lună.
În Georgia, Mihail Saakashvili  a venit la putere în ianuarie 2004. Deşi mandatul său expiră abia în octombrie 2013, puterea aparţine practic coaliţiei Visul Georgian.
Victoria lui Traian Băsescu în decembrie 2004 ( de observat că 2004 e anul Portocaliilor!)  a însemnat victoria Revoluţiei portocalii în România.
Succesul înregistrat de USL la locale şi, evident, succesul care se prefigurează la parlamentare semnifică sfîrşitul Revoluţiei portocalii şi în România.
Chiar dacă Traian Băsescu va rămîne mai departe preşedinte, rolul său se va reduce pînă la însemnătatea unei flori la butonieră.
Sfîrşitul Revoluţiei Portocalii în România înseamnă, pe lîngă victoria electorală a Opoziţiei, şi trecerea în plan secund, dacă nu chiar dispariţia, unor teme care i-au  însufleţit în 2004 pe români:
1) Lupta împotriva corupţiei.
Deşi liderii de opinie portocalii  continuă s-o păstreze în prim-plan, lupta împotriva corupţiei nu mai este o temă electorală.
Dimpotrivă, aşa cum s-a văzut în ultimul timp, în România lui 2012 a fi corupt e deja un avantaj  pentru un politician.
2) Lupta pentru respectarea statului de drept.
Moartea acestei teme s-a văzut în timpul crizei politice din iulie-august 2012. Dacă nu erau Marile Puteri, USL călca în picioare tot ceea ce manualele numesc stat de drept.
3) Lupta pentru situarea României în tabăra Occidentală.
Succesul înregistrat de declaraţiile naţionalist-comuniste ale liderilor USL şi de poziţiile tot mai pro-ruseşti, sunt o dovadă că  pe români nu-i mai interesează opţiunea pentru Occident.
4) Lupta împotriva trecutului  comunist şi  denunţarea fostei Securităţi.
Mîndria cu care liderii USL îşi declară public alianţa cu Dan Voiculescu îşi are temeiul în conştiinţa că trecutul unui politician nu mai contează pentru electorat.
Sfîrşitul Revoluţiei portocalii în România e dat şi de dispariţia principalului actor în victoria din 2004 a lui Traian Băsescu şi a Alianţei DA: Societatea Civilă.
Lipsite de finanţare din Occident, ONG-urile create pentru apărarea statului de drept s-au orientat către surse de finanţare autohtone: partide politice, moguli.
Deriva Pro-Democraţia spune totul despre acest fenomen.
Înscris într-un proces mai larg, sfîrşitul Revoluţiei portocalii în România îşi are principala cauză în faptul că idealurile Revoluţiei portocalii nu şi-au avut rădăcina în mentalităţile româneşti, rămase încă la nivelul naţionalist-comunist, ci în imboldurile din afară.
Pentru ca aceste idealuri să revină în prim-plan, România va trebui să traverseze deşertul Restauraţiei.
CITIŢI ŞI:

  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Fără Victor Ponta, spectacolul mediatic Oltchim n-ar fi fost posibil
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De la Napoleon Bonaparte la Dan Diaconescu
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. ARD – nişte vagoane care ţin morţiş să li se zică tren!
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum mi s-au părut 45 de milioane de euro o bagatelă!
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De ce dau în judecată Parchetul General
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Presa unui popor de guguştiuci
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De la Elodia la Oltchim