În loc să le stimuleze dorinţa de a învăţa, astfel de competiţii îi pot arunca pe elevi în depresie ş nasc aşteptări nerealiste în rândul părinţilor

Ultimele luni ale anului marchează şi debutul celor mai importante concursuri şcolare, pentru a căror pregătire elevii sunt dispuşi să sacrifice ore bune din timpul lor de joacă. Puţini sunt cei care ajung însă la performanţă. Restul, o recunosc până şi dascălii, sunt victimele părinţilor peste măsură de competitivi, dornici să-şi vadă copilul venind acasă cu un maldăr de diplome. O abordare periculoasă, care poate lăsa traume adânci, spun specialiştii. Ambiţia familiei versus interesul dascălilor După trei ani de participare la concursurile organizate de şcoala ei, părinţii Georgianei şi-au dat seama că nu toate competiţiile trebuie urmate cu religiozitate. "Nu mi se par toate potrivite: au fost situaţii în care nu s-a descurcat grozav şi a fost foarte demoralizată, aşa că am ales să nu o mai las să participe acolo unde nu are aptitudini", povesteşte mama fetiţei, care studiază la o şcoală din sectorul 5 al Capitalei. Printr-o situaţie similară a trecut şi Bogdana, elevă în clasa a treia. "Săptămâna trecută, fetiţa mea a luat un punctaj foarte mic faţă de cât era obişnuită la prima etapă de la concursul de Evaluare în Educaţie la Română. A făcut o cădere nervoasă când a văzut rezultatul şi acum refuză să mai meargă: astăzi avea Evaluarea la matematică şi nu am mai înscris-o", povesteşte mama ei. În astfel de cazuri, părinţii sunt tentaţi să găsească vinovaţi în rândul profesorilor. "Sunt competiţii organizate numai pentru a strânge puncte la gradaţia de merit. Asta în timp ce copiii învaţă că trebuie să ia maximum, altfel nu sunt buni de nimic", se plânge un părinte bucureştean pe unul dintre forumurile educaţionale. E drept, premiile obţinute la concursurile şcolare "cântăresc" destul de mult la dosarul de acordare a gradaţiei de merit, echivalentul unei creşteri salariale. "De obicei, sunt activităţi bine cotate. Performanţa la astfel de competiţii poate reprezenta şi 10% din punctajul final", explică Doru Răzmeriţă, fost inspector şcolar la Galaţi. Pe de altă parte, dascălii se plâng că ambiţia părinţilor îi obligă să-şi petreacă weekendurile cu nasul în lucrările elevilor. "Pentru noi nu e o plăcere, dar părinţii insistă. Anul trecut, când nu am mai organizat Arhimede, i-am găsit cu copiii de mână la altă şcoală unde se desfăşura testul. Eu i-am şi întrebat: «Când mai aveţi timp să fiţi părinţi?»", povesteşte Mariana Sideraş, directoarea Şcolii Nr. 12 din Capitală. Într-o măsură mai mică sau mai mare, toate diplomele contează, spune preşedintele Asociaţiei Arhimede, profesor Petrus Alexandrescu. "Dau foarte bine la dosarul de admitere la liceu, mai ales la cele de top", arată acesta. 20 de lei costă, în medie, taxa de participare la o competiţie şcolară, iar suma se dublează dacă elevii cumpără şi o culegere specială "Părinţii sunt primii care insistă să organizăm astfel de competiţii şcolare, fără să se uite la capacităţile copiilor. Noi nu putem să facem minuni cu ei, putem doar să-i modelăm cât mai bine." MARIANA SIDERAŞ, director şcoală Secretul finlandez: mai puţină competiţie Când vine vorba de excelenţă în educaţie, Finlanda ocupă primul loc în Europa. Secretul constă într-un sistem relaxat, care nu încurajează competiţia sau comparaţiile între elevi, ci pune accent pe valorificarea fiecărui copil în parte. "Un model excelent pentru români, care-şi împing copiii la concursuri peste puterile lor, în loc să-i accepte şi să le cultive respectul de sine. Consecinţele sunt traume pe toată viaţa", arată psihologul Keren Rosner.