Construit de Regele Ferdinad din acelasi otel cu Turnul Eiffel din Paris, simbolul romanesc e grav avariat. De la ridicare nu a fost efectuată nicio reparaţie de amploare, iar în prezent plăcuţa comemorativă e sparta, soclul de beton a suferit puternice dezagregări, iar pereţii sunt desenaţi de turişti.

Intr-un nou reportaj al campaniei "România din Interior", difuzat maine, de la ora 18.30, la "Din interior", emisiune prezentată de Laurenţiu Rădulescu, spune istoria trista a unui monument care ar trebui să însemne enorm pentru Romania - Crucea de pe Caraiman. Construit cu un efort imens, monumentul a fost ridicat în perioada 1926 - 1928, la solicitarea Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria "întru slava şi cinstirea" celor 300.000 de soldaţi români căzuţi în Primul Război Mondial si a devenit, în acea perioadă, cea mai înaltă construcţie metalică din Europa. Amplasată în şaua Caraiman, la peste 2000 de metri altitudine, crucea a fost ridicată printr-un efort colectiv uriaş, materialele fiind urcate pe munte zile întregi cu care cu boi, şi este fabricată cu oţel de la uzinele Reşiţa, acelaşi din care a fost ridicat şi Turnul Eiffel din Paris. Spre deosebire de turnul parizian, Crucea nu a fost îngrijita de autorităţi şi în prezent a ajuns în paragină. De la ridicarea monumentului şi până în prezent nu a fost efectuată nicio reparaţie de amploare, iar în prezent plăcuţa comemorativă este spartă, instalaţia de iluminat este la pământ, soclul de beton a suferit puternice dezagregări, iar pereţii sunt desenaţi de turişti. Conform specialiştilor, desi starea monumentului este gravă, încă nu prezintă risc de prăbuşire. Autorităţile locale din Buşteni au făcut primele demersuri pentru reabilitarea monumentului. Primăria a iniţiat o chetă publică, sub deviza "Daţi un ban pentru Caraiman" pentru a strânge fondurile necesare realizării unui studiu de prefezabilitate. Ulterior, autorităţile locale vor să acceseze fonduri europene pentru reparaţii. Arhitectul Dan Manea a povestit cu cât efort s-a realizat acest monument. "Materialul, în special mă refer la structura metalică, s-a descărcat în gara CFR din Sinaia de unde era preluat de care cu boi şi adus pe drumul din Şaua Dichiu până în apropiere. Un căruţaş făcea cam două zile acest drum şi asta înseamna că putea să facă cam două drumuri pe săptămână. Imaginaţi-vă cum s-au bătut cele câteva mii de nituri. Toată structura este nituită la cald. Deci nitul trebuia luat, încălzit, montat, bătut. Cum s-a făcut lucrul ăsta la o asemenea înălţime şi totuşi, s-a putut în doar doi ani de zile. Este o realizare extraordinară!". Dar, dincolo de asta, de gravele sale probleme "tehnice", există şi o altă dimensiune. "Marea problemă a acestui monument, poate mai presus de starea lui actuală, este faptul că i-am pierdut identitatea istorică. Îl percepem doar ca pe un obiectiv turistic interesant, ca pe o mică statuetă pe care o vedem pe vârful Caraimanului atunci când trecem cu trenul şi ne aşteptăm ca lucrurile să rămână aşa", spune arhitectul Dan Manea. In aceeasi editie, echipa emisiunii spune şi povestea muntelui de sare de la Praid - cea mai mare acumulare de sare din Europa ce se exploatează încă din vremea Imperiului Roman. Rezervaţia naturală de la Praid şi salina atrag anual 500.000 de turişti.