Netratate corespunzător, afecţiuni ale copilăriei precum infecţii respiratorii, otite şi pojar, îi pot lăsa pe cei mici fără auz.

Răcelile netratate, otitele, dar şi stresul pot provoca deficienţe de auz copiilor, dar şi adulţilor. Dacă problema se instalează până la doi ani, riscul de a deveni surdo-muţi este foarte mare. OTITELE. Această infecţie apare adesea la copiii mici, întrucât trompele lui Eustachio (care leagă urechea mijlocie de nas) nu sunt suficient dezvoltate. Otitele repetate pot duce, în timp, la pierderi importante de auz. Dacă acest lucru se produce la o singură ureche, părinţii îşi dau seama foarte târziu, problema fiind, de regulă, descoperită întâmplător printr-o audiogramă efectuată la începutul şcolii. RĂCEALA ŞI GRIPA. Chiar şi un guturai poate duce la deficienţe de auz, dacă nu e bine tratat. "În răceli, se înfundă trompa lui Eustachio, ceea ce afectează şi auzul. Problema se rezolvă şi prin operaţia de polipi, la 30 de zile de la răceală", explică medicul ORL Elena Lăţcan. STRESUL. "Spasmele vaselor de sânge ale urechii interne pot afecta nervul auditiv, care la copii e foarte sensibil. În pierderile de auz bruşte, tratamentul început în prima zi, cu vasodilatatoare cerebrale şi sedative se pot obţine rezultate bune, auzul revine", adaugă specialistul. MOŞTENIRE GENETICĂ. Unii copii se nasc cu probleme de auz din cauza facto-rilor genetici, a problemelor prenatale sau chiar a celor din timpul naşterii. Gravidele care suferă de diabet sau tensiune în timpul sarcinii (preeclamsie) pot naşte copii cu deficienţe de auz. Printre bolile care pot provoca pierderea auzului se mai numără şi meningita, encefalita, pojarul, varicele, însă şi loviturile la cap, zgomotele foarte puternice şi anumite medicamente pot avea acelaşi efect. "Dacă în primele luni de viaţă copilul nu e vioi, nu reacţionează la jucării, iar ulterior nu gângureşte, este posibil să sufere de hipoacuzie." ELENA LĂŢCAN, medic ORL Semnale de alarmă Medicii enumeră manifestările după care îţi dai seama că cel mic are probleme cu auzul:

• Până la vârsta de 6-8 luni nu gângureşte, nu spune silabe sau cuvinte;
• Copilul nu reacţionează la zgomotele puternice (soneria unui ceas, a telefonului, zornăitul unei linguriţe într-o cană);
• Un copil cu otită poate să se frece în ureche, să aibă febră, să fie constant iritat fără vreun motiv, să devină apatic sau să nu înţeleagă direcţiile;
• Micuţul nu e vioi şi nu răspunde când este strigat;
• Copilul vrea să dea mereu televizorul sau radioul mai tare.