Alexandr Stoianoglo, candidatul pro-rus la alegerile prezidențiale din R. Moldova, susținut prin toate mijloacele și cu orice preț de Moscova să ajungă în vârful puterii de la Chișinău, este cetățean român.

Este căsătorit, având două fiice adulte, la casa lor, una în Germania și una în Elveția, ambele cu cetățenie română, astfel cetățeni europeni. Soția lui Stoianoglo, Țvetana Curdova, cetățean moldovean de etnie bulgară, nu are cetățenia română.

Cetățeanul român Stoianoglo a boicotat Referendumul european „nu pentru că este contra integrării europene a R. Moldova”, ci pentru că „este contra actualei guvernări”, mesaj sădit de F. Rusă, alături de alte neenumerate sperietori, unele mai absurde decât altele. Dar votul nu este ilegal, și, până aici, nici imoral și nici ieșit din comun: au votat „împotriva” Referendumului și alții, care au avut mult mai multe argumente să fi votat „pentru”.

Viclenia și imoralitatea acestui personaj apare în momentul în care, în calitate de candidat la președinția Republicii Moldova, se declară împotriva integrării europene, deși se bucură de toate beneficiile/ facilitățile oferite de UE.

Și dacă această ipocrizie nu este suficientă, își concentrează eforturile  pentru influențarea moldovenilor să boicoteze referendumul, privându-i astfel pe moldoveni, inclusiv pe cei cărora le cere votul, de șansa la un viitor mai bun și limitându-le dreptul la aceleași avantaje de care tu, Stoianoglo, cetățean român și european, te bucuri.

Poate moldovenii nu și-au învățat lecția, iar prețul pentru păcatele părinților a rămas să fie plătit de fiii și fiicele Republicii Moldova.

Așa cum PSRM și candidatul lor, Alexandr Stoinaoglo, a boicotat scrutinul, activiștii și „locotenenții” controlați de oligarhul pro-rus Ilan Șor, desigur mulți cu cetățenie română, au votat împotriva integrării europene.

Stoianoglo însă este un caz aparte nu atât pentru că este candidat cu șanse să fie ales președinte al R. Moldova, ci pentru că de profesie este procuror.

Stoianoglo are 57 de ani, s-a născut la Comrat și este cetățean moldovean, etnic găgăuz. A obținut cetățenia română și, în 2018, a obținut primul său document de identitate românesc: cartea de identitate seria VS nr. 886370, eliberată la 14.09.2018, cu valabilitate până a 03.06.2028.

Și cele două fiice ale sale au obținut cetățenia la aceeași dată cu tatăl lor, pe baza declarării că își doresc stabilirea domiciliului în România. Cele două își datorează studiile în UE acestei cetățenii, iar șederea lor în cele două state se face pe baza documentelor românești. Beneficiază de protecția și influența acestei cetățenii. Însă copiii nu trebuie să moștenească păcatele părinților. Și nici nu știm dacă ele au boicotat Referendumul. Nu aducem acuze fiicelor, doar constatăm că au beneficiat, în calitate de cetățeni români, de acces mai ieftin la studii, de drept de ședere în UE, de protecție socială și de sănătate și, în definitiv, de protecția statului român.

Din informațiile apărute în spațiul media, Țvetana Curdova, soția fostului Procuror General, apare asociată cu raiderul Veaceslav Paton în cadrul unei companii înființată în Ucraina, utilizată de raider în schemele sale infracționale. Curdova este proprietarul unui salon  de înfrumusețare din Municipiul Chișinău, denumit „Beauty Salon Opium”. Coincidență sau nu, saloane cu nume omonime de „Opium” au fost identificate și în România, mai exact în București, Iași și Galați, unele dintre aceste societăți fiind administrate de cetățeni ai Republicii Moldova.

Persistă întrebarea dacă prezidențiabilul a încercat să își construiască anumite plase de siguranță în România și în alte state europene, în situația în care situația din Republica Moldova nu l-ar mai satisface, iar până atunci să poată obțină un venit suplimentar. Autoritățile din România ar trebui să verifice mai atent dacă Stoianoglo, care a criticat în cadrul dezbaterii electorale lipsa sprijinului român pentru Republica Moldova, nu cumva beneficiază direct de avantajele de business din România și ascunde venituri, comițând o nouă ilegalitate.

Stoianoglo a ajuns, în anul 2019, la conducerea Procuraturii Generale. Un procuror general al R. Moldova care avea domiciliul în România, fictiv, într-un bloc de locuințe în care mai erau și încă sunt și alte domicilii fictive, în mun. Vaslui, Str. Școlii bl. 136. Cum? Profitând de anumite artificii și cumpărând ilegal acest drept, apelând la așa-zișii intermediari care îți oferă ilegal, pentru câteva sute de euro, această posibilitate. Chiar să fi locuit procurorul general, împreună cu sute și mii de oameni în apartament?

Practic, un „om de drept”, „un om al legii”, așa cum se promovează, a făcut fals în declarații în România, țara al cărui cetățean este, declarând, așa cum scrie în documentele pe care le-a completat și semnat, că domiciliul este real și că aceea este adresa la care locuiește (formulare standard, pe care o cunosc toți cetățenii români care îndeplinesc formalitățile de stabilire a domiciliului).

Cheia este modul în care Alexandr Stoianoglo a obținut domiciliul în România: domnul Andrei, proprietarul apartamentului din mun. Vaslui de pe str. Școlii, bl.136, sc. A, et.1, ap. 75, nu îl cunoaște pe Stoianoglo. E drept însă că, la adresa respectivă, mai sunt înregistrați, în afara celor trei membri ai familiei Stoianolgo, și alți cetățeni moldoveni, iar domnul Andrei nu are cum să-i cunoască pe toți cu domiciliul fictiv în apartamentul său.

Acesta este blocul, la etajul 1, în care, teoretic, Alexandr Stoianoglo a locuit timp de cel puțin un an în mun. Vaslui, împreună cu alți cetățeni moldoveni. Cu tot respectul pentru locuitorii acelui bloc, nu ne putem imagina un procuror general locuind, împreună cu nenumărați oameni, într-un astfel de apartament. Practic însă, el a optat pentru o filieră de intermediari implicată în fals și uz de fals care i-au furnizat probele necesare în fața autorităților române pentru a-și obține cartea de identitate. Cel mai probabil, partea politică a gândirii sale justițiare a decis că „scopul scuză mijloacele”.

Rezultă astfel că „omul legii” – așa cum se autodefinește candidatul – nu are chiar nici o problemă în a încălca prevederi legale obligatorii pentru toți cetățenii. Cum putem fi astfel siguri că procurorul general Stoianoglo a administrat justiția în anii în care a fost în fruntea sa cu bună-credință? Mai există vreo garanție că procurorul general Stoianoglo nu i-a eliberat pe Platon și pe câți alții decât din interese personale și că nu s-a înțeles cu Moscova să îi vândă R. Moldova pe bucăți? Cetățeanul român Stoianoglo folosește sloganul „dreptate pentru toți” fără corespondență în caracterul și conduita sa profesională. Poate autoritățile din România îi vor cere socoteală pentru falsul în declarații pe care l-a făcut atunci când a dobândit, ilegal, domiciliu în România.