Despre vinuri și salam - legende urbane. Am auzit de salamul de Sibiu, vinul de Tokay sau vinurile dacilor. Dar care e adevărul?
Am intrat oficial în weekend și gândul zboară spre drumeții, ori spre obișnuitele mese în familie. Fie că optezi pentru un sandwich, fie că vrei să ai „o ciuguleală” la un pahar de vin dacă tot e fotbal la televizor, salamul și vinul sunt de bază.
Legende urbane: cum a ajus „salamul din Sinaia” să devină „salam de Sibiu”
Salamul, ca și alte mezeluri au ca origine maeștri culinari din Occident, fie ei italieni sau nemți. Se știe că prin a doua jumătate a secolului XIX, Oltenia, Muntenia și Dobrogea s-au umplut de friulani. Friuli-Venezia-Giulia este o regiune din nord-estul Italiei unde pietrăria, lemnăria, zidăria erau tradiții. Cum Italia atunci era ca România anilor 90, adică meseriașii fugeau mâncând pământul, România a fost o destinație.
Așa se face că friulanii au schimbat fața agriculturii, construcțiilor și pietrăriei românești. Friulanul Filippo Dozzi (născut la Frisanco-Udine), pietrar venit la Piatra Arsă și la Sinaia în 1895, pasionat bucătar a decis să pregătească un salam special. Adică să fie cu multe calorii, să țină mult, atârnat de o sfoară și să nu se strice. Secretul zice-se că ar fi fost folosirea ca membrană a intestinelor de cai. Acum, în jurul anilor 1910, Dozzi a creat faimosul salam.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cum cererea era mare, el a creat o fabrică. Sibiul era punct vamal, iar în acte, salamul devenise „de Sibiu” și așa i-a rămas numele, Urmașii lui au produs salam până la naționalizarea din 1948. Ulterior, în comunism dar și după 1989, mai mulți producători au produs după rețeta tradițională excelentul salam care a fost și este o delicatesă. Aceasta a fost una din cele mai cunoscute legende urbane.
Legende urbane: Tokay /Tokaj stă la baza unui soi molodvenesc, Grasa de Cotnari
Vinul de Tokay/Tokaj se produce pe o podgprie (Tokaj-Hegyalja) care începe în nord-estul Ungariei și se continuă în sud-estul Slovaciei. În vremea Ungariei Apostolice și a Dualismului Austro-Ungar, podgoria era unitară, divizarea s-a făcut după Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920. Ștefan cel Mare, după ce s-a războit cu Matia Corvin, a ajuns cu el la pace. Cum pacea nu exclude șprițul, Ștefan a fost cadorisit cu butoaie de vin de Tokay/Tokaj.
Una din legendele urbame spune că Ștefan a primit butași din soiul Kövérszőlő. Aclimatizat la Cotnari, a devenit soiul din care se produce Grasa de Cotnari. Așadar, amatorii de absurdități naționaliste au un motiv să le stea vinul în gât: considerat un „produs moldovenesc autentic”, iată că el are origini ungurești.
Cei ce se laudă cu „vinuri dacice” uită un amănunt istoric: filoxera
Se știe că dacii beau vin foarte mult, în ciuda Prohibiției lui Burebista nu la fel de celebră ca aia americană care l-a creat pe Al Capone, dar și pe nemesis-ul său, Elliot Ness! Un podgorean de pe la noi, dorind el să facă vin mai mult, pe la final de secol XIX, a auzit de butașii americani. A luat butași, i-a pus în pământ prin Prahova, fără să știe de micul inamic microscopic ca formă, monumental prin dezastru: filoxera.
Așa se face că marile podgorii, unele „dacice” au fost distruse aproape complet cam înainte cu câțiva ani de 1907. Soluția a fost scoaterea viilor și introducerea hibrizilor americani. Cel mult, s-au mai salvat unele soiuri, dar port-altoiul a fost american.
Iată cum istoria se scrie permanent și trece inclusiv pe la crame sau prin fabricile de mezeluri.
Sursa foto: Arhivă
Recomandările noastre
Revista presei
21:43 - Un „Bektașiu” pe Ada Kaleh
