Sursa foto: Arhiva EVZ
”Cel mai puternic nu este atât de puternic pentru a fi mereu stăpân dacă nu transformă puterea pe care o deține în drept și supunerea în datorie”.
Rousseau - Contractul social.
Căutam ceva printre notițele mele scrise pe te miri unde. Pe foi, în carnețele, când am dat de însemnări care datau de acum 15 ani, poate. Întâlnirea cu unul dintre cei mai iubiți scriitori români ai mei. A fost un moment de emoție să-i povestesc tremurul sufletesc cu care citisem înainte de 1989 ”Zile de nisip”, ”Somnul vameșului”, ”Grădina Icoanei” și ”Fără vâsle” - cărți de un curaj inimaginabil pe atunci. Genul de lecturi care în timpul lui Ceaușescu, dacă nu te îndemnau să scrii și tu propria poveste sugrumată de comunism, cel puțin te făceau să te hotărăști să părăsești, cu orice risc România.
Un om luminos - așa cum mi-l închipuiam încă din era întunecată a comunismului românesc. Unul dintre cei care mi-au fundamentat hotărârea de a mi asuma riscul de a trece Dunărea ilegal spre ceeace numem atunci - pe bună dreptate -, ”lumea liberă”…
Notițele mele din cele câteva ore petrecute cu Bujor Nedelcovici, recitite acum sunt cutremurătoare, prin puterea lui de a vedea într-un viitor în care noi, oamenii simpli, nu vedeam pe atunci decât lapte și miere…
Într-adevăr, e o mare distanță care desparte inocența de maturitatea gândirii. Unii o străbat cu greu, trecându-și propria viață prin ”ciurul și dârmonul” propriilor existențe, alții, pentru care viața nu are nevoie de principii, de adevăr, de spirit, morală, etică și mustrări de conștiință, nu străbat deloc acest drum…
În timp ce, cu ochii în hârtii disparate încercam să reconstitui întâlnirea cu Bujor Nedelcovici, am primit un text al profesorului Petrișor Peiu, care semnala următorul fapt - o altă catastrofă europeană, urmare a farsei cu re-alegerea Ursulei în fruntea Europei.
”Mario Draghi, de mână cu Ursula von der Leyen, ne-a comunicat soluția miraculoasă la cvasi-stagnarea economiei europene: un mizilic de 800 de miliarde de euro pe an, bani nou împrumutați, cu care să finanțăm fanteziile din planul de de-carbonizare. Adică, simplu: după ce am cheltuit mii de miliarde de euro împrumutați, dacă vrem să ne redresăm, soluția este să mai cheltuim încă pe atât pe aceleași lucruri. Ce deficit bugetar, ce datorie publică, ce tratate europene! Facem noi o inginerie financiară și îi păcălim pe toți. Doar am mai făcut-o și în Grecia și în Italia. Cam ăsta este, pe scurt, mesajul lui Draghi, ”Super-Mario” pentru Europa.
În momentul când citeam această frază, televiziunile constatau că ”marea problemă a României ” este, - acum că vacanțele s-au cam terminat -, ”depresia post-concediu”. O dereglare a dispoziției caracterizată prin imposibilitatea persoanei de a reveni la locul de muncă și la activitățile de zi cu zi. Depresie nou dobândită, se pare, a ființei umane, care apare, imediat după revenirea dintr-o vacanță lungă și plăcută, în care am postat sute de poze pe rețelele de socializare. Drama de a nu mai avea nimic de postat pentru ceilalți, poate dura, de cele mai multe ori, zile sau săptămâni întregi.
Depresia post-concediu - sau, mai bine-zis depresia lipsei de postări, are simptomele clasice ale depresiei și este caracterizată prin iritabilitate și senzație de respingere față de casă, slujbă și viață, frustrare, oboseală, dureri musculare, gândire negativă/catastrofică, tulburări de alimentație, tulburări de somn, pierderea interesului pentru activități, autoculpabilizare…
Ce putem face? Simplu. Să ascultăm ce ne recomandă media: realizarea unor amintiri placute din calatorie intr-un mod creativ precum printarea si inramarea fotografiilor din calatorie, realizarea unui blog despre calatoriile facute, realizarea unor albume foto sau magneti de frigider cu fotografii, expunerea suvenirurilor cumparate.
Altfel spus, re-postarea imaginilor, o dată expuse pe fbook, pe frigider.
Avea dreptate Nedelcovici. Trăim în epoca farsei. Totul se schimbă când privești prin această lunetă dilatatoare și revelatoare de de hilar și grotesc. Inteligența indusă intenționat în eroare: capcanele gândului ascuns. Intoxicarea zilnică, trucajele din mass-media, montajele de la televiziune, minciunile programate, impostura și tirania din comunicații. E evidentă, pentru tot mai puțini direcționarea opiniei publice pentru slujirea unor scopuri interesate, de către grupuri de interese și presiune. Manipularea, dezinformarea. Suntem cu toții niște ”idioți utili”, cum îi numea Lenin pe intelectualii care deveneau ”tovarăși de drum”… Acum, nu putem distinge decât foarte vag atât ținta, cât și drumul.
Viața recurge la șiretenie, înșelăciune, mistificare și corupție. De ce ne este, oare, indusă ideea că trebuie să trăim doar prezentul, ziua de azi, ca și când am trăi ultima zi pe acest pământ? Fiindcă recursul la memorie duce spre conștiință, spre mustrările ei. Interesul este să trăim fără a avea amintiri, de a fi aparent liberi de orice aducere aminte, de orice traumă a unui trecut plin de vinovății neasumate…
Viața nu trebuie să aibă, în viziunea noilor stăpâni, nici trecut, nici viitor. Hic et nunc!
”Totul trebuie să se desfășoare doar pe orizontală: imanența și contingența. Nimic pe verticală, nici un fel de transcendență”. Oamenii trebuie să fie zăpăciți, să și posteze clipa de fericire a vacanței pe frigider, să nu poate fi liberi, niciodată. Pentru simplul motiv că trebuiește păstrat intact prezentul instabil. Libertatea e periculoasă fiindcă reprezintă capacitatea de a înțelege și curajul de a acționa în dorința de a începe și de a re-începe exercițiul firii în orice moment…
Editorialul poate fi văzut AICI
Recomandările noastre
