La ordinul lui Nikita Hrușciov, fostul lider al URSS-ului, savanții sovietici au trebuit să conceapă într-un timp foarte scurt un plan pentru a trimite o ființă în spațiul cosmic. Personajul respectiv n-a avut nicio șansă de supraviețuire.

În timpul freneticei curse spațiale, care începuse între SUA și URSS, inginerii sovietici au planificat Sputnik 2 în grabă, după ce liderul Nikita Hrușciov a cerut ca zborul să coincidă cu data de 7 noiembrie 1957, atunci când se împlineau 40 de ani de la Revoluția bolșevică din Rusia.

Folosindu-se de ceea ce învățaseră de la Sputnik 1, lansat fără o ființă, și lucrând adesea fără planuri, echipele au lucrat rapid pentru a construi o navă care includea un compartiment presurizat pentru o formă de viață. Astfel a fost ales un câine, botezat Laika. Sputnik 1 a intrat în istorie, pentru că a fost primul obiect creat de om, care a ajuns pe orbita Pământului, la 4 octombrie 1957.

Prima ființă care a ajuns în spațiu, Laika, n-a avut nicio șansă de supraviețuire

Sputnik 2 urma să intre pe orbită, iar inginerii credeau că sarcina utilă a navei de 1.120 de kilograme, de șase ori mai grea decât cea a lui Sputnik 1, putea fi menținută în limite prin alimentarea cu hrană a pasagerului, doar o singură dată. Ei se așteptau ca Laika să moară din cauza lipsei de oxigen - o moarte nedureroasă în 15 secunde - după șapte zile în spațiu.

Cei care au aveau misiunea de-a recruta un câine au început să caute femele, deoarece erau mai mici și aparent mai docile. Testele inițiale au determinat obediența și pasivitatea. În cele din urmă, finaliștii canini au trăit în mici capsule presurizate timp de câteva zile și apoi săptămâni la rând. Medicii le-au verificat, de asemenea, reacțiile la schimbările de presiune atmosferică și la zgomotele puternice care urmau să însoțească decolarea. Specialiștii au echipat candidații cu un dispozitiv sanitar conectat la zona pelviană. Câinilor nu le-au plăcut dispozitivele și, pentru a evita să le folosească, unii au reținut deșeuri corporale, chiar și după ce au consumat laxative. Cu toate acestea, unii s-au adaptat.

În cele din urmă, echipa l-a ales pe Kudryavka (Micul Crețu) ca și câine cosmonaut al Sputnik 2, iar Albina (Albina), ca rezervă. Prezentat publicului prin radio, Kudryavka a lătrat și mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Laika, „lătrău” în limba rusă. Au apărut zvonuri conform cărora Albina a depășit-o pe Laika, dar pentru că recent născuse căței și pentru că, aparent, câștigase afecțiunea îngrijitorilor săi, Albina nu a fost trimisă în misiunea fatală Medicii au efectuat intervenții chirurgicale pe ambii câini, încorporând dispozitive medicale în corpurile lor, pentru a monitoriza impulsurile cardiace, ritmul respirației, tensiunea arterială și mișcările fizice.

Momente de panică totală trăite la decolare

Practic, Laika era trimisă la moarte sigură. Dar, medicii sovietici nu au fost lipsiți de inimă. Unul dintre ei, Vladimir Yazdovsky, a dus-o pe Laika, în vârstă de 3 ani, la el acasă cu puțin timp înainte de zbor, deoarece „am vrut să fac ceva frumos pentru câine”.

Cu trei zile înainte de decolare, Laika a intrat în spațiul de călătorie restrâns, care îi permitea să se miște doar câțiva centimetri. Proaspăt curățată, înarmată cu senzori și dotată cu un dispozitiv de igienizare, ea a purtat un costum spațial cu dispozitive de reținere metalice încorporate. La 3 noiembrie, la ora 5:30, nava a decolat cu o forță G care atingeau de cinci ori nivelul normal de gravitație.

Zgomotele și presiunile zborului au îngrozit-o pe Laika: bătăile inimii i-au crescut de trei ori mai rapid decât în mod normal, iar ritmul respirației i-a crescut de patru ori. Muzeul Național al Aerului și al Spațiului deține documente tipărite declasificate care arată respirația lui Laika în timpul zborului. Ea a ajuns pe orbită în viață, făcând înconjurul Pământului în aproximativ 103 minute. Din nefericire, pierderea scutului termic a făcut ca temperatura din capsulă să crească neașteptat, ceea ce a afectat-o pe Laika. Ea a murit „la scurt timp după lansare”, a dezvăluit medicul rus și antrenorul câinilor spațiali, Oleg Gazenko, în 1993.

O minciună susținută de URSS

„Temperatura din interiorul navei spațiale după cea de-a patra orbită a înregistrat peste 90 de grade Celsius”, explicau specialiștii. „Chiar nu exista nicio așteptare ca ea să fi rezistat mai mult de o orbită sau două după aceea”. Fără pasagerul său, Sputnik 2 a continuat să orbiteze timp de cinci luni.

În timpul și după zbor, Uniunea Sovietică a continuat să susțină ficțiunea că Laika a supraviețuit timp de câteva zile. „Documentele oficiale au fost falsificate”, au acuzat rivalii din SUA.

sursa: smithsonianmag.com