„Secretul” lui Cîțu devine din ce în ce mai transparent. Uriașele împrumuturi externe, făcute în avalanșă și care ridică datoria românilor, cu dobânzile aferente, la cote fără precedent în istorie, au un scop cât se poate de precis. Aducerea României în situația de a-și vinde activele. După modelul Ucrainei. Creanțele fiind preluate, la fel, de entități din Statele Unite.

Acest scenariu mă îndreptățește să acord o atenție deosebită altuia încă și mai incitant. Succesiunea de personaje cheie de la conducerea statului, care provin din Serviciul de Informații Externe. O instituție de forță a cărei implicare în politica internă și externă merită o analiză atentă.

Într-o strălucită analiză, Petru Romoșan, citând numeroase surse cât se poate de credibile, leagă unele de altele o serie întreagă de personalități de prim rang ale României, despre care există indicii temeinice sau chiar probe, în unele situații, că sunt fie ofițeri activi, fie colaboratori ai Serviciului de Informații Exerne. Pretexul acestei analize îi este oferit lui Romoșan de cicumstanțele fulminantei ascensiuni a lui Florin Cîțu. Proiectat la vârful României aparent din neant.

Conform acestei analize jurnalistice, Cîțu are mai mulți nași. Unul dintre primii este Daniel Dăianu, ofițer SIE costumat ca finanțist, care, în 2005, a început promovarea acestuia printr-un așa-zis grup de finanțiști pe care îl conducea. În scurt timp, a fost preluat de ING Bank, condusă de Mișu Negrițoiu, documentat și el ca ofițer SIE. A urmat împingerea lui Cîțu în Statele Unite cu ajutorul lui Mugur Isărescu, și el SIE, și al Fundației „Omenia”, a cărei prim-vicepreședinte executiv este Ioan Talpeș, fost director SIE. În 2016 este adus în PNL, conform lui Romoșan, care la rândul său citează surse autorizate, de către Lucian Isar, ofițer SIE, fiu generalului SIE Ion Isar.

O serie de detalii în această privință sunt oferite opiniei publice chiar de către Victor Ponta, și el acoperit SIE. Așadar, conform analizei mai ample pe care o public astăzi pe CorectNews și pe care am sintetizat-o mai sus,  personajul până mai ieri obscur, cu o carieră politică fulminantă, Florin Cîțu, împins în față pentru a ajunge președintele PNL și apoi poate chiar președintele României, nu este nimic altceva decât un produs al unuia dintre serviciile de informații ale României care, conform legilor statului, ar trebui să aibă o activitate desfășuată exclusiv în exteriorul statului și în niciun caz să se implice în politică.

Dar, mergând pe acest fir, se ajunge mai departe. Se ajunge la Petrov, zis Traian Băsescu, care și el este tot un produs al vechii Securități externe, transformată, după decembrie 1989, în SIE. Acesta, după ce a fost cocoțat în poziția de ministru al Transporturilor, apoi de primar general al Capitalei, de președinte al Partidului Democrat și, în fine, de președinte al României, a slujit cu abnegație cauza, trăgând după el alți și alți ofițeri SIE, unii dintre aceștia fiind chiar superiorii săi din trecut. În această horă este implicat chiar și Ludovic Orban, fiul și nepotul unui ofițer de Securitate, dar din păcate de Securitate internă și nu de Securitate externă. Din păcate pentru el. Pentru că, iată, acum e abandonat.

Nu este sărit din schemă nici măcar peședintele Klaus Iohannis, despre care jurnalistul Albion Marinescu, care s-a documentat intens legat de biografia președintelui, susține că, în 1989, acesta avea un nume de cod. Dat chiar de SIE. Și îl adaug eu acum în schemă pe Silviu Predoiu. Fost șef SIE, care, în scurt timp după ce a părăsit oficial serviciul secret, a devenit consultant al unui partid politic, Pro România, condus de fostul subordonat al serviciului, Victor Ponta.

Acum Predoiu aparent s-a retras din schemă, declarându-se dezamăgit și de acest partid și de fostul agent al instituției. Dar fapt este că Predoiu, ca de altfel și Ioan Talpelș, după ce au părăsit conducerea serviciului secret, au făcut politică pe față, angajându-se cu arme și bagaje în competiția dintre partide. Ca să nu mai vorbim de Mihai Răzvan Ungureanu, și el SIE, ajuns și el șef al serviciului secret și apoi demnitar politic, instalat premier prin voința lui Traian Băsescu, dar și cu acceptul lui Victor Ponta.

Probabil că acest tur de orizont poate fi și lărgit, și aprofundat. Pentru moment însă, nu asta este intenția mea. Ci cu totul alta. Aceea de a atrage cât se poate de serios atenția asupra uriașului pericol la care este expusă România. De a fi vândută bucată cu bucată de personaje care, deși au jurat pe Constituția acestui stat, îl subminează în fel și chip. Subordonându-l propriilor lor interese, dar, în același timp, intereselor altor state, interesate de oportunitățile multiple pe care le are România. Dacă tot e trădare – și încă la un asemena nivel – e bine ca, mai devreme sau mai târziu și, dacă se poate, cât încă nu este prea târziu, să afle și românii despre ce este vorba.