Motivarea deciziei de condamnare în celebrul dosar Ferma Băneasa a venit cu întârziere. A fost primită doar de unii jurnaliști și nu a putut fi văzută de toți. Motivarea ÎCCJ are peste 700 de pagini.

Printre puținii jurnaliști care au avut acces la masivul document se află și cei de la G4media.ro, care au reușit să consulte motivarea deciziei de condamnare după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a finalizat redactarea sa.

La sfârșitul lui 2020, completul format din judecătorii Florentina Dragomir, Ionuț Matei și Ioana Alina Ilie i-a trimis după gratii pe omul de afaceri Remus Truică, dar și pe avocatul Robert Roșu de la casa de avocatură Țuca, Zbîrcea și asociații. I-a condamnat, de asemenea, pe miliardarul israelian Beny Steinmetz și pe prințul Paul al României, care se sustrag executării pedepsei.

În motivare, judecătorii explică în detaliu de ce l-au condamnat la 5 ani de detenție cu executare pe avocatul Robert Roșu. Condamnarea avocatului Roșu a stârnit proteste masive ale avocaților din România, dar și ale asociațiilor internaționale ale avocaților.

Înalta Curte explică pe pagini întregi că avocatul nu a fost condamnat, așa cum s-a susținut, pentru faptul că ”și-a făcut doar meseria” și pentru că a oferit consultanță juridică în apărarea intereselor clienților săi, ci pentru că s-a implicat activ în încălcarea legii.

Iată mai jos câteva fragmente din motivarea ÎCCJ.

”Inculpatul Roşu Robert Mihăiță a asigurat interfaţa juridică şi a dat aparenţa de legalitate”

”Inculpatul Roşu Robert Mihăiță a asigurat interfaţa juridică şi a dat aparenţa de legalitate a întregului demers, coordonând aspectele legale şi implicându-se ulterior, prin demersuri efective, în obţinerea bunurilor.

În calitatea pe care o avea, inculpatul Roşu Robert Mihăiță ştia care sunt punctele nevralgice ale afacerii din punct de vedere juridic, aspecte care sunt probate de raportul de due diligence întocmit mai înainte de încheierea contractului.

Astfel:

– la acel moment nu fusese obţinută hotărârea de exequatur, pe baza căreia să se stabilească legătura de rudenie dintre inculpatul Al României Paul şi fostul rege Carol al-II-lea, prin intermediul tatălui său, Carol Mircea;

– demersurile administrative de obţinere a bunurilor fuseseră făcute de inculpatul Al României Paul în nume propriu, deşi tatăl său Carol Mircea fusese în viaţă la acel moment, iar termenele maxime în care acestea au putut fi făcute erau depășite (s-a împlinit la data de 14.02.2002 pentru imobilele solicitate pe Legea nr. 10/2001 şi la data de 30.11.2005 pentru cele revendicate pe Legea nr.247/2005);

– unele imobile fuseseră revendicate în mod greşit pe Legea nr. 10/2001 (a se vedea situaţia fostei Ferme Regale Băneasa);

– existau probleme în legătura cu dovada dreptului de proprietate (a se vedea Pădurea Snagov, dar şi alte bunuri revendicate de inculpatul Al României Paul);

– actele în dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită (moştenitor) erau insuficiente sau fuseseră emise în baza unei hotărâri judecătoreşti care nu mai era în fiinţă (nu exista o hotărâre de exequatur definitivă şi irevocabilă, cauza fiind la acel moment rejudecată de prima instanţă).

Astfel, în email-ul pe care l-a adresat avocaţilor din cadrul S.C.A.TZA (casa de avocatură Țuca Zbîrcea și Asociații – n.r.) în vederea efectuării raportului de due diligence, inculpatul Roşu Robert Mihăiță a menţionat explicit: “Nu avem în mod evident destule documente. Intuiesc că LDDR (n.n- Legal Due Diligence Reciplia) va fi plin de rezerve.” (fil.427, vol.30 d.u.p.)

Cu toate acestea, contractul a fost încheiat, riscurile enumerate urmând a fi surmontate prin activităţile desfăşurate ulterior de membrii grupului”, se arată în motivare.

ÎCCJ: Roșu știa că regele Carol al II-lea nu mai era proprietarul pădurii Snagov și al Fermei Băneasa

Înalta Curte a arătat că avocatul Roșu știa foarte bine că, la moartea sa, regele Carol al II-lea, bunicul bastardului Paul al României, nu mai era proprietarul pădurii Snagov și al Fermei Băneasa, prin urmare moștenitorul Paul al României nu putea să le revendice.

”Inculpatul Roşu Robert Mihăiță cunoştea conţinutul raportului de due diligence, efectuat la nivelul S.C.A TZA şi transmis la 18.10.2006 atât B.S.G., societate controlată de inculpatul Benyamin Steinmetz, cât şi Reciplia, care sublinia mai multe riscuri sau chiar impedimente în privinţa obţinerii bunurilor vizate de membrii grupului infracţional, cum ar fi inexistenţa la acel moment a unei decizii de recunoaştere a hotărârii pronunţată de Tribunalul de la Lisabona în anul 1955, împrejurarea că inculpatul Al României Paul formulase notificările în nume propriu, deşi la acel moment tatăl său era în viaţă, dar şi existenţa unor semne de întrebare cu privire la dovedirea dreptului de proprietate al fostului suveran cu privire la unele bunuri revendicate.

Cu titlu de exemplu, în cazul Pădurii Snagov, s-a arătat explicit că “există neclarităţi” cu privire la titlul de proprietate al fostului rege Carol al-II-lea, în cazul Viei şi Pepinierei Murfatlar se menţiona că aceasta “nu figurează în Decretul nr.38/1948” şi că “nu se poate stabili dacă Carol al II-lea mai avea calitatea de proprietar” la data naţionalizării efectuate prin acelaşi decret, situaţia fiind identică şi în legătură cu alte bunuri, cum ar fi Moşia Regală Balta Boianu şi Pădurea Vărăşti.

Tot astfel, în cazul terenului de la Scroviştea, în suprafaţă de 67,14 ha., s-a menţionat că acesta nu e prevăzut ca atare în Decretul nr.38/1948, iar pentru suprafeţele de 16,38 ha şi 4 ha parc, deşi acestea erau menţionate în decret, din documente nu rezulta cum a fost dobândită proprietatea asupra acestora de către fostul rege Carol al-II-lea (fila 32, vol.30 d.u.p.)”, se arată în motivare.

Judecătorii au mai arătat că, la percheziția de la casa de avocatură Țuca Zbîrcea, a fost găsită Deciziunea nr.1/1941 prin care pădurea Snagov fusese luată de Statul Român din proprietatea regelui Carol al II-lea, care abdicase la data de 6 septembrie 1940 și luase calea exilului. Prin urmare, pădurea Snagov nu a fost naționalizată de regimul comunist prin decretul 38/1949 de la Regele Carol al II-lea. În plus, pe deciziunea nr.1/1941 era menționat ”a nu se folosi în niciun dosar”.

Inculpatul Roşu Robert Mihăiță cunoştea că inculpatul Al României Paul Philippe nu este îndreptăţit la restituirea acestui teren (…) se arată în motivarea judecătorilor.

ÎCCJ: Roșu a contribuit la restituirea nelegală a Fermei Regale Băneasa

Dacă în cazul retrocedării ilegale a Pădurii Snagov, avocatul Roșu a fost condamnat pentru grup infracțional organizat, în ce privește restituirea ilegală a Fermei Băneasa, avocatul a fost condamnat și pentru complicitate la abuz în serviciu.

”Dacă în ce priveşte obţinerea Pădurii Snagov, conduita inculpatului Roşu Robert Mihăiță nu este circumscrisă unei infracţiuni de sine stătătoare, nu acelaşi lucru se poate spune despre implicarea sa în legătură cu restituirea fostei Ferme Regale Băneasa.

Astfel, aşa cum se va arăta ulterior, în considerentele prezentei decizii, în cazul fostei Ferme Regale Băneasa inculpatul Roşu Robert Mihăiță a contribuit, alături de alţi membri ai grupului infracţional organizat, în principal, inculpatul Truică Remus, la restituirea nelegală a acestui bun revendicat de inculpatul Al României Paul.

Modul în care s-a reuşit obţinerea fostei Ferme Regale Băneasa demonstrează nu numai că membrii grupării infracţionale au acţionat efectiv în sensul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi asimilate acestora care constituiau scopul asocierii lor, ci şi faptul că inculpatul Roşu Robert Mihăiță a fost participant la acest demers infracţional, îndeplinind astfel rolul care îi revenea în cadrul grupării”.

ÎCCJ: Avocatul Roșu ar fi negociat un comision de 2%, dar nu a fost plătit

Deși a participat activ la retrocedarea ilegală a celor două proprietăți, iar miliardarul israelian Beny Steinmetz i-a promis un comision de 2 % din valoarea bunurilor obținute ilegal, adică 2,7 milioane de euro, avocatul Robert Roșu nu a primit nimic. Practic, nu a obținut niciun ban și acum face și pușcărie.

”Potrivit înţelegerii cu societatea Reciplia, pe care însuşi inculpatul Roşu Robert Mihăiță a negociat-o, a fost stabilit şi un onorariu de succes de 2% din valoarea de piaţă a bunurilor restituite, existând aşadar şi un cert interes material al inculpatului pentru obţinerea unor importante sume de bani, ţinând seama de valoarea extrem de ridicată a acestor bunuri (numai în cazul Fermei Regale Băneasa, aceasta a fost evaluată la peste 135 milioane de euro).

Cunoscând impedimentele legale pentru obţinerea bunurilor respective (nedovedirea calităţii de persoană îndreptăţiţă a inculpatului Al României Paul Philippe, nedovedirea dreptului de proprietate cu privire la unele bunuri revendicate, cu specială referire la Pădurea Snagov, inadmisibilitatea unor cereri, cum era cazul notificării formulate în legătură cu Ferma Regală Băneasa), inculpatul Roşu Robert Mihăiță a realizat ab initio că restituirea acestora nu se va putea face decât prin încălcarea legii, ceea ce însemna, implicit, că şi onorariul de succes negociat personal reprezenta, în realitate, un beneficiu ilicit.”

”Împrejurarea că acest onorariu de succes, calculat ca un procent din valoarea terenului obţinut în mod ilegal de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor (circa 2,7 milioane de euro, reprezentând 2% din valoarea de piaţă a terenului, de 135.874.800 euro), nu a fost încasat efectiv, cel puţin până la îndepărtarea inculpatului Roşu din proiectul Prinţul/Reciplia, este lipsită de relevanţă, întrucât nu s-a datorat lipsei de interes a S.C.A.TZA şi, în particular, a inculpatului Roşu, ci lipsei de voinţă a celorlalţi membri ai grupului infracţional organizat, care se aflau în spatele Reciplia, de a-l plăti, în condiţiile în care bunul nu fusese valorificat.”

ÎCCJ: Inculpatul Roșu Robert Mihăiță nu și-a exercitat profesia de avocat

În concluzie, instanța arată că avocatul a încălcat legea și nu și-a exercitat profesia de avocat.

”Pe baza probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că, prin acţiunile sale, inculpatul Roşu Robert Mihăiță a depăşit limitele cadrului legal în care trebuie exercitată profesia de avocat, implicându-se cu bună ştiinţă în constituirea, la 1.11.2006, a unui grup infracţional ce a avut ca scop dobândirea, prin săvârşirea unor infracţiuni de corupţie şi asimilate acestora, a unor bunuri revendicate de inculpatul Al României Paul, urmată de desfăşurarea activităţilor menţionate anterior în interesul acestei asocieri până în anul 2013, fapte care se circumscriu infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art.367 alin. 1 și 2 C.pen., ce reprezintă legea penală mai favorabilă şi pentru care urmează a fi condamnat”.

”Inculpatul Roşu a ştiut că restituirea respectivului teren de către Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor nu se poate face decât prin încălcarea legii de către reprezentanţii săi, cu consecinţa producerii unui prejudiciu domeniului public al statului, ceea ce din perspectiva legii penale constituie infracţiunea de abuz în serviciu.

În acest context, Înalta Curte reţine că, în calitatea sa de avocat, inculpatul Roşu era obligat să respecte în primul rând dispoziţiile legale. (…)

Rezultă aşadar că obligaţia avocatului de a apăra interesele clientului său nu este una absolută, ci aceasta subzistă numai până la punctul în care aceste interese intră în coliziune cu dispoziţiile legale. Altfel spus, mai presus de interesele clientului este legea, astfel încât avocatul nu are o fidelitate oarbă faţă de clientul său, fiind obligat să se abţină de la asistarea/reprezentarea acestuia, atunci când clientul este angrenat în activităţi ilicite şi, mai grav, infracţionale.

Într-o asemenea ipoteză, avocaţii nu beneficiază de imunitate în faţa legii penale, ci răspund pentru faptele penale săvârşite în exercitarea profesiei sau în legătură cu aceasta.

În apărarea sa, inculpatul Roşu nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care este acuzat, susţinând că a exprimat doar opinii juridice şi că a acţionat în interesul clientului său.

În speţă, contrar susţinerilor sale, inculpatul Roşu nu este acuzat de fapte care se circumscriu exercitării cu bună-credinţă şi în limitele legii a profesiei de avocat, ci de implicarea sa în demersuri ilicite, săvârşite în contextul existenţei unui grup infracţional organizat cu ramificaţii transfrontaliere din care a făcut parte încă de la data constituirii lui, ce a avut ca scop însuşirea unor bunuri prin încălcarea legii, lucru care s-a şi realizat în cele două cazuri care fac obiectul cercetărilor în prezenta cauză (Pădurea Snagov şi Ferma Regală Băneasa)”, se arată în motivarea Înaltei Curți.

Dan Andronic: Doar proștii cred că s-a schimbat ceva cu adevărat în Justiție

Modul în care dosarul a ajuns în presă, dar și neregulile ieșite la iveală după condamnarea avocatului Robert Roșu au stârnit o serie de reacții negative la adresa „Completului Negru” de la ÎCCJ, precum și a modului în care o parte a Justiției a ajuns să își motiveze deciziile cel puțin controversate.

Jurnaliștii Sorina Matei, Liviu Mihaiu și Dan Andronic sunt doar câțiva dintre cei care au oferit o primă reacție după publicarea motivării.

„Ieri am aflat că s-a introdus în dosarul electronic motivarea sentinței din Dosarul Băneasa. Nimic spectaculos, Completul Negru și-a îndeplinit până la urmă obligația legală. Numai că toți avocații au încercat să o descarce și nu au putut. Dădea eroare. Dă și acum.

 În schimb, cunoscutul Alex Costache de la UM G4 Media, subunitatea TVR, a publicat ample extrase. Exact pasajul referitor la avocatul Robert Roșu, ca pe vremurile de aur ale Binomului Koldea-Coveși.

 Mi se pare normal. Doar proștii cred că s-a schimbat ceva cu adevărat în Justiție. Dar chiar și lor Coldea & Asociații le demonstrează din când în când că mai au putere.

Să ne trăiască!

 P.S. Aș avea o rugăminte către descoperiții din presa de mare respirație democratică: Dați-le motivarea și avocaților! Cred că au nevoie de ea", a scris jurnalistul Dan Andronic pe un cont de socializare.

Ce întrebări logice rămân fără răspuns

Liviu Mihaiu a avut, poate, cea mai dură reacție și a făcut o radiografie fără precedent la adresa sistemului și a modului în care Justiția oferă informațiile în dosarele care sunt de interes public.

Imi asum sa spun ca este absolut halucinanta motivarea condamnarii lui Robert, atât cât a fost ea citată „pe surse” in G4Media (daca nu stiati, e noua forma de comunicare prevazuta in Codul de procedura penala – hotararile nu se comunica intai inculpatilor, ci G4Media).

1. Robert e condamnat pentru OPINII juridice. Nu este NIMIC altceva care să fie pus în sarcina decât faptul că și-a argumentat o PĂRERE. Completul de la Înalta Curte citează pur și simplu la gramadă diverse apărări ale părții adverse, grosier greșite pe drept civil, și susține că a afirma contrariul reprezintă apartenență la un grup infracțional. Acesta este mecanismul nou inventat de o instanță penală supremă: îmbrățișarea retroactivă a unui Adevăr Unic și condamnarea însăși avocatului care și-a permis să îl pună în discuție. Realizați ce înseamnă asta pentru avocatură?

2. Orice raport de due dilligence are un capitol de “riscuri”, după cum, mai larg, orice analiză scrisă a unui dosar la preluare evidențiază și potențialele argumente principale ale părții adverse. Conform motivării completului de la ICCJ, includerea acestui capitol de “riscuri” dovedește caracterul de infracțiune al unei pledoarii ulterioare în favoarea clientului! Ce grozăvie: toate societățile mari de avocatură din toată lumea, Magic Circle-ul, toți, fac traininguri întregi pe prezentarea exhaustivă a riscurilor înainte de preluarea unui dosar, tocmai pentru ca clientul să înțeleagă și poziția adversă. În România asta e grup infracțional organizat!

3. Deși instanța penală nu are nicio specializare în drept civil, ea preferă argumentele unei părți față de însăși hotărârile civile definitive care le-au respins! În acest mod, instanța penală rescrie – cu o ușurință incredibilă – dreptul: ce contează că s-au pronunțat alți judecători, definitiv chiar, aici la noi totul se poate!

Și acum, câteva întrebări pentru marii deontologi ai țării, care urlau să așteptăm motivarea:

1. Realizați acum – în al 12lea ceas – că un avocat stă în detenție grea pentru simpla exprimarea unor opinii? Cum mai poate fi exercitată avocatura în acest mod?

2. Înțelegeți că o instanță penală de la Înalta Curte a rescris hotărâri civile definitive?

3. Înțelegeți că o instanță penală de la Înalta Curte folosește opinii ale avocatului advers drept probe ale săvârșirii unei infracțiuni? Potrivit motivării, Robert trebuia să știe că nu avea voie să susțină verbal nimic în favoarea lui Paul al României întrucât “martorul Vasiliu Adrian, avocatul fostului rege Mihai I, care le-a spus celor prezenţi că Pădurea Snagov nu a aparţinut fostului suveran Carol al-II-lea, făcând trimitere la aceeaşi Deciziune nr.1/1941”. Ce facem de acum, onoraților? Fugim din sală când avocatul advers ne spune că nu avem dreptate? E o întrebare serioasă.

4. Realizați că nu e doar despre Robert, că se încearcă ca această hotărâre să rămâna așa pentru a fi folosit oricând împotriva oricărui avocat INCOMOD sistemului? Dacă poți condamna pentru opinii, poți condamna pe ORICINE – și asta e marea victorie pe care și-o doresc unii. Iar pentru Uniunea Națională a Barourilor din România - UNBR, o singura intrebare: cum mai practicăm avocatura? Încă o dată, e o condamnare pentru opinii. Dacă peste 10 ani, Înalta Curte ne spune că avocatul advers avea dreptate, și mi-a spus că avea dreptate iar eu nu l-am ascultat, facem bagajele pentru puscarie?

Este momentul unei reacții instituționale serioase, adevărate, față de un abuz care pune în pericol însăși existența profesiei de avocat.-av Dan Cristea”

De asemenea, jurnalista Sorina Matei a comentat, pe contul său de Facebook, poziția judecătorului Ionuț Matei.

„Înțeleg din bucățile de motivare date de Ionuț Matei pe surse (că motivarea nu putea fi descărcată că e uriașă) că domnul judecător, regele încoronat al completului Roz de la K2, s-a chinuit luni în șir, făcând pișu și pe lege, să scrie o motivare fluviu în care n-a reușit să identifice cu mânuțele lui nici măcar 1 (una, one, uno) faptă penală în cazul avocatului Robert Roșu băgat 5 ani la beci. În esență, în capul lui Matei de la Supremă, avocatul este de vină că este avocat. Io zic să-i desființați. Raus. Râde lumea de tine, Ionuț Matei de la K2", a scris jurnalista Aleph News.

În decembrie 2020, Înalta Curte a dat verdictul final în dosarul Ferma Băneasa: omul de afaceri Remus Truică a fost condamnat la 7 ani de închisoare, israelienii Benyamin Steinmetz și Tal Silberstein au primit câte 5 ani de închisoare, iar autoproclamatul prinț Paul al României, 3 ani și 4 luni. Jurnalistul Dan Andronic a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare, iar avocatul Robert Roșu, 5 ani de detenție efectivă.

Paul al României a fugit din țară și este dat în urmărire internațională. La felși miliardarul israelian Beny Steinmetz.  Prin verdictul definitiv din 17 decembrie 2020, Înalta Curte a decis și confiscarea de către stat a terenurilor fostei ferme regale de la Băneasa și a pădurii.

Citește și Cutremurător. Scrisoare deschisă, de pe patul de moarte, a unui condamnat abuziv în dosarul Ferma Băneasa