Într-un context internațional în continuă schimbare, energia este declarată o prioritate și funcționează ca un catalizator pentru evoluții la mai multe niveluri.

Având în vedere că securitatea energetică în Uniunea Europeană este strâns legată de scena internațională, evoluțiile internaționale afectează direct piața energetică europeană. Astăzi, Europa este extrem de vulnerabilă din cauza dependenței sale energetice de un furnizor (Rusia, cu aproape 40%), ceea ce face ca securitatea aprovizionării să fie în prim planul politicii energetice europene.

Pandemia SARS-CoV 2, pe lângă impactul economic sever, cu consecințe necunoscute pentru viitor, a dus la o supraofertă în raport cu cererea în sectorul energetic, răsturnând datele până acum.

Problema energiei curate a fost considerată mai imperativă ca oricând, iar viziunea principală a Europei este o rețea energetică unică, prin care toți cetățenii europeni vor avea acces nestingherit la energie curată și, mai ales, la prețuri rezonabile. În acest scop, Europa și-a stabilit obiectivul principal de a diversifica rutele energetice și furnizorii în corelație cu prețurile și cu produsele energetice în cauză. În aceste condiții, coroborat cu evoluțiile din estul Mediteranei, redistribuirea rolurilor în rândul actorilor de pe piața energiei este inevitabilă.

Acum este, așadar, momentul ca Grecia să joace un rol de lider pe tabla de șah a energiei, valorificându-și potențialul energetic, în cadrul acestor trei axe. În special, Grecia de Nord, datorită poziției sale geografice și geopolitice pe harta energetică a Balcanilor de Vest, se poate transforma într-un jucător puternic, care va prelua distribuirea surselor de energie către vecinii din nord. Infrastructura nu numai că există, dar se și dezvoltă într-un ritm foarte rapid. A fost demarată deja construcția unor gazoducte importante, pentru a crește securitatea aprovizionării și diversificarea surselor. Conducta trans-adriatică de gaze naturale (TAP), care traversează nordul Greciei, legând-o de Albania și Marea Adriatică, va ajunge pe uscat în sudul Italiei pentru a se conecta la rețeaua italiană de gaze și va transporta gaze naturale azere din Zona Caspică în Europa.

După cum se știe, aproximativ 10 miliarde de metri cubi de gaz natural pe an (bcma) din capacitatea inițială de flux direct a TAP au fost deja contractate în baza unor contracte/acorduri de transport pe termen lung. Conducta interconectoare de gaz Turcia-Grecia-Italia (ITGI) este o conductă pentru transportul gazelor naturale din câmpul Shah Deniz din Azerbaidjan către piețele europene, prin Grecia și Italia. Intră în Grecia din Turcia și de acolo străbate Marea Ionică ajungând la Otranto, Italia.

Gazoductul IGB este proiectat pentru a conecta sistemul național al Greciei de transport al gazelor naturale, în localitatea Komotini, cu sistemul național bulgar de transport al gazelor, în orașul Stara Zagora. Proiectul reprezintă un tronson de bază în strategia de unificare a piețelor gazelor, care include proiecte de interconectare Bulgaria-Grecia, Bulgaria-România, România-Ungaria. Un proiect despre care s-a vorbit mult, mai ales după semnarea „Acordului de la presa Prespa”, este gazoductul Salonic-Skopje, o axă verticală, prin care nordul Greciei devine principalul furnizor de gaze pentru piața țării vecine (Macedonia de Nord).

Conducta va oferi teoretic perspective pentru continuarea traseului către Serbia și Europa Centrală. În același timp, crearea platformei plutitoare de regazificare a gazelor naturale lichefiate (FSRU) de la Alexandroupolis este un alt element puternic în „tolba” de proiecte energetice a regiunii, creând perspective extraordinare pentru noi investiții și colaborări de mare importanță pentru securitatea națională, întrucât, dincolo de interconectările cu toate conductele de mai sus, este posibil să transportă și gaze din estul Mediteranei (prin East Med) spre Europa Centrală. Mai ales că acest proiect vine într-o conjunctură excepțională.

Prețul gazului natural lichefiat (LNG), despre care se știe că se transportă doar pe mare, este în prezent foarte competitiv, datorită unor oferte în exces în raport cu cererea, ca urmare a supraproducției de gaze de șist din SUA. Diversificarea necesară a furnizorilor de gaze se poate realiza prin aprovizionarea cu GNL și oferă avantaje comparative și dinamică țărilor care dezvoltă infrastructuri aferente, permițând în același timp țărilor producătoare (Qatar, Algeria și America) să intre pe piața europeană prin nordul Greciei, care devine acum un hub pentru tranzitul LNG spre Europa Centrală.

Importurile de LNG în Grecia în prima jumătate a anului 2020 aproape s-au dublat față de 2019, ajungând la valoarea de 1,9 miliarde de metri cubi, 50% din totalul importurilor de LNG provenind din SUA, ceea ce marchează începutul unei cooperări în sectorul energetic cu unul dintre cei mai mari furnizori din lume.

Se reamintește în acest moment că gazul natural este singurul combustibil care poate fi „conectat” cu Surse Regenerabile de Energie atunci când acestea încetează să mai producă din cauza condițiilor meteorologice, un element cheie pentru tranziția către o energie mai curată, conform angajamentelor din „Tratatul de la Paris”.

Totalitatea proiectelor de mai sus creează un cadru puternic pentru transformarea nordului Greciei într-un hub energetic al Balcanilor de Vest și al UE, în general, având în vedere perspectiva alimentării cu gaze naturale de ordinul a 40bcma. După cum s-a spus în trecut, „Pe piață, perspectiva schimbă realitatea” și este timpul ca Grecia de Nord să valorifice aceste perspective „promițătoare”. (Rador)