Sfântul copil cu un picior gol – Calendar creștin ortodox: 27 octombrie

Sfântul copil cu un picior gol – Calendar creștin ortodox: 27 octombrie

Cuviosul Dimitrie s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, într-un sătuc sărac de la sud de Dunăre, numit Basarabi. De mic, a fost trimis să păzească oile.

Turma păştea liniştită. Copilul îşi luase gândul de la ea. Cerceta cerul albastru pe care nişte nori se luaseră la întrecere. Nu se uita pe unde calcă. Atunci s-a produs nenorocirea. N-a observat cuibul cu puişori, ascuns printre ierburile înalte. Piciorul său a strivit trupurile mici.

De atunci, Dimitrie nu şi-a mai încălţat acel picior. L-a lăsat gol, prin zloată şi glod, prin frig şi arşiţă. Ca să-l pedepsească pentru crima comisă. Sfântul copil cu un picior golLa scurt timp de la episodul cu puişorii striviţi, Dimitrie s-a lipit de o comunitate călugărească, pe lângă râul Lom. După o perioadă de ucenicie, s-a făcut pustnic şi s-a retras într-o peşteră aproape de râu. A trăit toată viaţa în tihna rugăciunii din inimă, fierbinţi, cu lacrimi. Cunoscând ziua în care va muri, s-a aşezat între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, şi şi-a dat duhul împăcat.

Trei secole au trecut. Lumea îl uitase pe pustnicul desculţ, cu suflet curat de copil.

O inundaţie a umflat Lomul atât de mult, încât apele au ajuns la trupul rămas nestricat al lui Dimitrie, l-au smuls dintre lespezi, şi l-au îngropat în noroi.

După o altă sută de ani, Sfântul a apărut în visul unei fetiţe demonizate. I-a poruncit să vină împreună cu părinţii la malul râului, pentru a se tămădui. Aceştia au săpat în locul indicat în vis şi au descoperit trupul întreg, bine-mirositor şi strălucind de lumina harului.

Fetiţa s-a vindecat pe loc. Moaştele lui Dimitrie au fost aduse cu multă cinste în satul său, Basarabi.

Vindecările şi alte minuni săvârşite au atras atenţia Domnitorului Ungro-Vlahiei, care a vrut să ducă trupul lui Dimitrie la biserica Curţii Domneşti din Bucureşti.

Însă boii care trăgeau carul cu moaştele lui Dimitrie s-au oprit lângă o fântână şi n-au vrut să meargă mai departe. Înţelegând că e un semn divin, trimişii Domnitorului au decis să înhame doi junci neînvăţaţi cu jugul, ca să vadă încotro vrea Sfântul să meargă. Juncii s-au întors în Basarabi. Prin urmare, lui Dimitrie i s-a ridicat aici o biserică unde au fost puse moaştele, care n-au încetat să facă minuni.

Spre sfârşitul războiului ruso-turc (1774), trupele ruseşti, conduse de generalul Piotr Saltikov au ajuns la Basarabi.

Pentru a evita o profanare din partea otomanilor, generalul a poruncit ca moaştele să fie duse în Rusia.

Când cortegiul a trecut prin Bucureşti, un anume Hagi Dimitrie, creştin evlavios şi prieten al lui Psaltikov, i-a cerut acestuia să lase moaştele la Bucureşti spre mângâierea românilor. Generalul a fost de acord şi a păstrat pentru ruşi doar o mână a Sfântului, pe care a trimis-o la marea lavră Pecerska de la Kiev.

Trupul lui Dimitrie a fost depus în biserica mitropoliei. Atât războiul cât şi epidemia de ciumă, care făcea ravagii, au încetat la scurt timp. Evlavia bucureştenilor faţă de Sfântul Dimitrie n-a mai cunoscut margini.

Cum minunile sale nu s-au oprit aici, el a fost numit ocrotitorul Bucureştilor.

În fiecare an, pe 27 octombrie, cu sau fără buletin, mulţimi de oameni vin să-l prăznuiască, vreme de câteva zile pe Dimitrie cel Nou din Basarabi. Sfântul copil cu un picior gol.

Ne puteți urmări și pe Google News