Cuviosul Chiriac Sihastrul a trăit în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379-395), fiind fiul preotului Ioan de la Biserica din Corint și nepotul episcopului Petru din același oraș.
La vârsta de 18 ani s-a dus la Ierusalim și de aici la Mănăstirea Sfântului Eftimie cel Mare, care călugărindu-l l-a trimis la Mănăstirea Sfântului Gherasim de la Iordan.
A stat în pustie împreună cu Sfântul Gherasim timp de nouă ani, până când acesta a trecut la Domnul, iar Chiriac s-a întors în Mănăstirea Sfântului Eftimie, unde stareț era acum Ilie.
Aici a stat timp de zece ani, după care, din cauza neînțelegerilor dintre călugării Mănăstirii Sfântului Eftimie și cei ai Mănăstirii lui Teodosie, se retrage la Mănăstirea Suchiei, întemeiată de cuviosul Hariton.
Aici petrece 30 de ani, iar la vârsta de 70 de ani, dorind o viață mai aspră s-a retras în pustiul Hutafa.
Din acest moment Sfântul Chiriac a primit de la Bunul Dumnezeu darul facerii de minuni, însă după ce numărul credincioșilor care veneau la el pentru folos duhovnicesc s-a înmulțit, s-a retras în pustia Susachim.
La vârsta de 107 ani, călugării de la Mănăstirea Hariton au venit la Sfântul Chiriac rugându-l și convingându-l să vină într-o peșteră mai aproape de mănăstire pentru a ști de el când va muri.
Bătrânul mai trăit încă doi ani, iar la vârsta de 109 ani a trecut la Domnul în peștera de lângă Mănăstirea Hariton.
Recomandările noastre
