Astăzi, Biserica îi pomenește pe Sfântul Proroc Zaharia și pe Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul.
Sfântul Proroc Zaharia era preot la Tempul din Ierusalim, în timpul împăratului roman Cezar Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.), în timp ce la Ierusalim domnea Irod cel Mare.
Zaharia era căsătorit cu Elisabeta, una dintre fiicele preotului Aaron, care era verișoară cu Fecioara Maria.
Sfântul Evanghelist Luca, scrie despre ei că „erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului”. Nu aveau copii, deoarece, spune același Evanghelist, „Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor” (Luca 1, 6-7).
Când i-a venit rândul să slujească la Templu, Zaharia l-a văzut pe Arhanghelul Gavriil stând de-a dreapta altarului tămâierii, iar acesta l-a vestit că Elisabeta va naște un fiu, care se va numi Ioan.
Cum Zaharia se îndoiește că mai este posibil să aibă un fiu la vârsta lor, amuțește până la nașterea pruncului.
Ioan Botezătorul se naște cu șase luni înaintea lui Iisus.
Când Irod află de la magi despre nașterea lui Mesia, el se teme că Acesta îi va lua locul și poruncește să fie uciși toți pruncii cu vârste sub doi ani, sperând că astfel Mântuitorul nu va putea scăpa cu viață.
Știind de nașterea minunată a lui Ioan Botezătorul și crezând că el ar putea fi Mesia, Irod cere în mod special uciderea sa. Mama lui Ioan, Elisabeta, se ascunsese cu pruncul în munți. Negăsindu-l, soldații merg la Templu la Zaharia, cerându-i să spună unde este micuțul.
Cum acesta refuză, este înjunghiat în fața altarului.
Elisabeta moare la 40 de zile după soțul ei.
Pruncul Ioan, ocrotit de Dumnezeu, crește singur în pustie, până va începe să propovăduiască în fața poporului lui Israel, vestindu-l pe adevăratul Mesia.
Recomandările noastre
