Administrația Trump este decisă să demonstreze duplicitatea Chinei, care nu-și recunoaște responsabilitatea în propagarea virusului originar din Wuhan.

Serviciile americane de informații (DNI) au dat asigurări, săptămâna trecută, că noul coronavirus nu este nici de origine umană, nici rezultatul unor modificări genetice.

DNI intenționează acum să-și continue riguros investigația pentru a stabili dacă pandemia este rezultatul unui accident la Institutul de Virusologie din Wuhan.

Secretarul american de stat, Mike Pompeo, a declarat duminică că are o cantitate importantă de dovezi că noul coronavirus provine de la laboratorul chinez în cauză.

Pompeo a refuzat să spună dacă crede că virusul a fost eliberat intenționat de Beijing. Însă, China este cunoscută pentru înclinația sa de a infecta lumea și de a folosi laboratoare care nu respectă normele, a spus el, acuzând Beijingul de neglijență.

Un raport de cincisprezece pagini al alianței Five Eyes care reunește servicii de informații din Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Noua Zeelandă și Australia, obținut de presa australiană, susține teza neglijenței și a unei disimulări deliberate din partea Chinei.

Raportul avansează că China a distrus cu bună știință dovezi despre originea noului coronavirus. Guvernul chinez i-a redus la tăcere sau i-a făcut dispăruți pe medicii care s-au exprimat pe această temă, inclusiv pe Huang Yan Ling, cercetător la Institutul de Virusologie din Wuhan și despre care se spune că este celebrul „pacient zero”.

În fine, Beijingul ar fi refuzat să partajeze eșantioane cu comunitatea științifică internațională, chiar dacă aceasta a pus în pericol alte țări.

Unii observatori îndeamnă la prudență cu privire la probele americane, invocând exemplul administrației Bush care, sub pretextul că deține dovezi despre armele de distrugere în masă ale lui Saddan Hussein, a justificat războiul contra Irakului, în 2003, scrie Ouest-France.

Evident, China a respins toate acuzațiile și a denunțat un război de „propagandă” fără precedent. În fața virulenței cu care Canberra i-a cerut transparență, Beijing a comparat Australia cu „o gumă de mestecat lipită de talpa Chinei”.

Însă Beijingul a iritat și alte state, între care Franța și țările africane cu declarațiile sale intempestive, cu măsurile sale discriminatorii și xenofobe, cu șantajul ajutorului medical în schimbul recunoștinței oficiale. Și cu tăcerea sa asupra coronavirusului.

Potrivit Institutului Chinez pentru Relații Internaționale Contemporane, China este conștientă de precaritatea sa din ce în ce mai mare pe scena internațională, Beijingul asumându-și în mod serios riscul de a fi expus unei ostilități generale care pot pune în discuție politica diplomatică și investițiile sale în lume.