Un incident politic aparent banal – negocieri pentru funcția de președinte al landului Turingia – s-a rostogolit luând aspect de avalanșă europeană.

La paisprezece luni după ce a câștigat președinția Uniunii Creștin Democrate (CDU), Annegret Kramp-Karrenbauer, considerată de toată lumea drept succesoarea Angelei Merkel, a căzut victimă a crizei politice din fostul land membru al RDG,  Turingia.

Luni, 10 februarie, ea și-a explicat demisia: „Conducerea partidului și candidatura pentru cancelarie trebuie să rămână în aceeași mână”, a spus ea.

Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat a slăbit partidul, într-o perioadă în care era mai mult ca oricând nevoie de un CDU puternic, a adăugat AKK.

Decizia de a demisiona „s-a copt și a crescut” în interiorul său „de ceva vreme”, a mai spus ea.

Kramp-Karrenbauer va rămâne în funcție până la conferința din decembrie a partidului, pentru a asigura tranziția și a identifica un alt candidat de cancelar.

Prim-ministrul landului Renania de Nord – Westfalia, Armin Laschet, și rivalii săi politici, Friedrich Merz și ministrul Sănătății, Jens Spahn, sunt considerați a avea cele mai bune șanse de a ocupa locul lăsat liber de AKK.

Altădată un sinonim al stabilității, CDU se confruntă astăzi cu o decizie legată de personal și de direcția viitoare.

Aceasta înseamnă aplanarea conflictelor interne, o clarificare doctrinară – după o lungă perioadă de alunecare spre stânga, care a creat condițiile apariției mișcării naționaliste și anti-imigrație AfD – precum și aplicarea unei linii unitare în filialele regionale, unde se manifestă adesea tendințe divergente.

Șeful Partidului Popular European, Manfred Weber (din partidul frate al CDU – Uniunea Creștin Socială), a descris demisia Annegretei Kramp-Karrenbauer drept „un semn de instabilitate crescândă printre partidele de centru”.

„În toată Europa, toate partidele de centru-dreapta trebuie să-și traseze cu claritate liniile lor roșii față de tendințele radicale de dreapta”, a declarat Weber pentru cotidianul Die Welt.

Demisia lui AKK urmează celei a Andreei Nahles din fruntea Partidului Social-Democrat german (SPD), aliat la guvernare cu CDU, și sporește agitația politică în sânul liberalilor din FDP, al căror candidat, Thomas Kemmerich, a fost constrâns să demisioneze în urma furtunii provocate de alegerea sa ca premier al Turingiei cu voturile CDU și ale AfD.

Acest lucru înseamnă că trei dintre principalele partide ale Germaniei se află într-o gravă criză, observă Euractiv.

„Criza pe care o traversează în prezent CDU slăbește poziția Angelei Merkel pe plan politic, deoarece a eșuat în tentativa de a-și gestiona succesiunea, odată cu retragerea Annegretei Kramp-Karrembauer”, comentează Daniela Schwarzer, directoarea Consiliului german pentru Relațiile Străine.

Nu este exclusă organizarea de alegeri anticipate în Germania. Deși... „Până în prezent, ideea cea mai răspândită la Berlin este că partenerii coaliției guvernamentale nu au nici un interes să împovăreze președinția germană a UE cu noi alegeri sau cu noi negocieri pentru formarea unei coaliții”, explică Schwarzer.

Ce nu spune nici ea, nici alți comentatori, este temerea ca alegerile anticipate să aducă o nouă creștere pentru AfD. În ciuda etichetelor de „nazism” care i se pun, această formațiune a continuat să urce neîncetat de la crearea sa în 2013, mai ales după ce Angela Merkel a deschis vraiște granițele în fața valului de peste un milion și jumătate de imigranți.