Romanii plecati la lucru in Spania vor ca odraslele lor sa stie sa spuna "buna ziua" cand vin acasa.

Copiii „stranierilor” din Spania s-au inscris la cursurile de limba, cultura si civilizatie romaneasca, organizate in acest an de Ministerul Educatiei in mai multe localitati. La intoarcerea in tara, ei vor putea sa demonstreze faptul ca nu au uitat limba materna, ca au invatat cine le sunt stramosii si, nu in ultimul rand, vor putea arata pe harta orasul in care s-au nascut. Ei nu stiu daca viitorul lor are legatura cu Romania, dar vor sa fie asigurati. Autoritatile romane spera sa nu-i piarda odata cu imigrantii si pe copiii acestora, pentru care romana poate deveni o limba straina.

Moldoveni, ardeleni, spanioli

Pentru cei mai mari, posibilitatea primirii unui atestat la finele cursurilor este principalul motor care-i indeamna sa se adune o data pe saptamana, dupa-amiaza, pentru doua ore extracurriculare. Cei mai mici insa vin la romana manati de teama nerostita a parintilor ca intr-o zi se vor intoarce acasa, in tara dupa care acum tanjesc de la distanta, si nu vor sti sa spuna „buna ziua”.

Pana atunci, cei aproape 1.000 de elevi din clasele primare, dar si de la colegii, inscrisi la cursurile de limba, cultura si civilizatie romaneasca, incropesc o noua limba, „romaniola” - o combinatie de romana si cuvinte in spaniola -, alaturi de profesorii care mai uita si ei, din cand in cand, cate un cuvant de acasa.

Deoarece leaga prietenii cu alti imigranti sau cu tineri spanioli, copiii romanilor invata spaniola la fel de repede precum uita romaneste, dar conserva, in spatele cuvintelor, accentul regiunii pe care au parasit-o. In colegiile din regiunile Madrid si Castilla la Mancha se vorbeste moldoveneste si ardeleneste mai ceva ca in tara.

Capra cu trei sau sapte iezi?

La Colegiul Juan de Austria, din Alcala de Henares, Comunitatea Madrid, s-a strans luni seara o sala intreaga de mamici si copii in asteptarea manualelor din Romania. Cartile dupa care vor invata despre tara lor au fost primite pe rand, de la ministrul educatiei, Cristian Adomnitei, care a deschis oficial programul pentru elevii romani din Spania. Unii au inceput curiosi sa rasfoiasca Atlasul, in timp ce alti prichindei, plecati din tara inainte sa spuna mama si tata, au preferat sa paseze cartile parintilor.

Siuca este din Bistrita-Nasaud si lucreaza ca menajera la blocuri, in Alcala de Henares, de mai bine de opt ani. Maria, fetita ei, a trecut in clasa a II-a si a fost in tara doar de cateva ori, la bunici. A fost nascuta pe pamant spaniol, dar cu toate acestea ii place sa citeasca din cartile de povesti trimise de bunica. Maria are o singura nedumerire: de ce in Romania copiii au povestea „Capra cu trei iezi”, in timp ce in Spania este „Capra cu sapte iezi”. „Am fost de doua ori la Romania, dar o sa mai merg la vacanta de vara”, spune Maria. Pentru Alina, insa, o fetita de numai 7 ani, Romania este o tara indepartata, unde ea ii cunoaste pe bunicii ei.

Elevii mici uita cel mai repede

Mircea are 13 ani si este in Spania de numai trei luni. Vorbeste romaneste, stie sa scrie bine, dar aici nu-l intreaba nimeni asta. Din cauza ca nu a prins inca limba sta mai mult in casa, abia si-a facut cativa prieteni si si-ar dori sa se intoarca acasa.

Alexandru insa, colegul lui mai mare cu un an, spune ca-i stie pe toti copiii din localitate. Venit cu parintii in Spania de cand avea numai sapte ani, Alexandru viseaza sa se faca politist, precum tatal sau. De fapt, asa cum era parintele lui, pentru ca, de cand lucreaza in Peninsula, are „o impresa”, dupa cum spune baiatul, adica propria firma de constructii.

Profesorul care le va preda micutilor romana la Alcala de Henares spune ca cele mai mari probleme le-a avut cu prichindeii, care nu au invatat in tara nicio boaba de romana, in schimb au asimilat foarte repede spaniola.

Romana nu se pierde asa repede Elevii de la Instituto San Isidro din Azuqueca de Henares, care invata la liceu, recunosc ca nu prea mai stiu romana. Au prieteni de diferite nationalitati si chiar daca se intalnesc si cu alti romani prefera sa vorbeasca in spaniola pentru a nu-i face pe ceilalti sa se simta prost. „Maica’mea lucra la un loc unde vorbeste spaniola, eu la scoala spaniola, asa ca acasa vorbim spanglish, cum se spune”, rade Iulia, care spera sa-si poata echivala studiile cu ajutorul acestor cursuri si apoi sa dea la Facultatea de Jurnalism.

Si Alin viseaza la studii superioare, dar el vrea sa faca Economie la Cluj. Acum e elev la Instituto Luis de Lucena din Guadalajara, unde 30a dintre elevii de alte nationalitati sunt romani.

„M-am inscris pentru convalidare, scuze - echivalare”, precizeaza Alin. „Taica’miu vrea sa ne intoarcem in tara, ii este foarte dor de Romania”, adauga baiatul cu o mina serioasa, parca intelegand durerea din sufletul parintelui.

Daca ar fi dupa el, nu s-ar intoarce prea curand acasa, cu toate ca nu a uitat romaneste si nici nu crede ca limba tarii in care te-ai nascut poate fi stearsa asa de repede din memorie, doar dupa ce faci primul pas dincolo de granita. „Stiu romana pentru ca eu cred ca nu ajungi in Spania si uiti. Si apoi tata ma pune sa vorbesc si sa citesc in romaneste”.

Harta celor care au plecat

La tabla, profesoara Mihaela Elena Cucu explica pe litere scrierea unui cuvant. Maria nu intelege ce e „has” (h). Din clasa i se sufla „eche”, iar cuvantul apare scris corect. Lectia de romana se termina dupa ce scolarii lipesc pe harta Romaniei fotografii din orasele din care au plecat. Barlad, Bistrita-Nasaud, Sibiu, Bucuresti. Harta se umple incetul cu incetul, conturand povestea imigratiei.

INVENTIE

Ghid de conversatie romaniolo-roman Printre  cuvintele romanesti folosite de romanii plecati in Spania s-au strecurat in timp, din obisnuinta, cele spaniole. Astfel a aparut o limba-hibrida, ca in exemplele ce urmeaza:

> am o impresa - am o firma

> m-am inscris pentru convalidare - m-am inscris pentru echivalare

> mi-am scos tarheta - mi-am scos buletin/ permis

> a-ti face empatronare - a te inregistra la asociatia de locatari

> merg la mercado - merg la magazin.

PROIECT Dascalii sunt platiti cu 30,5 euro pe ora Ministrul educatiei, Cristian Adomnitei, care a participat in perioada 11-12 noiembrie la deschiderea oficiala a cursurilor de cultura si civilizatie romaneasca in Spania, le-a inmanat, luni seara, contractele de munca celor 22 de profesori care urmeaza sa predea. Toti sunt rezidenti in Spania si au castigat concursul organizat de minister. Conform ordinului de ministru, fiecare dascal urmeaza sa castige 30,5 de euro pe ora. Un salariu poate ajunge si la 2.200 de euro pe luna, bani impozabili, daca un profesor isi face norma intreaga de 18 ore, precizeaza Adomnitei. Cadrele didactice sunt platite de Ministerul Educatiei, prin Institutul Limbii Romane.

In Spania, proiectul-pilot se desfasoara in trei regiuni, respectiv Castilla La Mancha, Comunidad de Madrid si Catalunya. In unitatile scolare din aceste regiuni sunt inscrisi 20.235 de elevi romani, dar numai circa 1.000 vor participa la cursurile de romana, conform datelor Ministerului Educatiei. Grupele au in medie 15-20 de copii, de toate varstele. Orele de limba, cultura si civilizatie romaneasca au demarat pe 15 octombrie.

EVOLUTIE

De la ingrijitoare la profesoara

Viata Mihaelei Marton s-a schimbat radical odata cu inscrierea la concurs pentru un post de profesor in Spania. Rezidenta in Peninsula de trei ani, fosta invatatoare s-a mutat in alta localitate impreuna cu sotul pentru a putea ajunge sa predea copiilor romani. Ea a cheltuit deja cateva sute de euro, si-a dat demisia de la locul de munca unde era ingrijitoare si spera ca peste un an i se va recunoaste vechimea in invatamant si ca i se va face un contract permanent. „Un profesor din Spania castiga 1.700 de euro lunar, pentru sase ore pe zi si nu exista diferenta de salarizare in functie de vechime, pentru ca, debutant sau nu, cu totii depunem aceeasi munca”, spune Mihaela.

Plata oferita de Ministerul Educatiei i se pare buna, doar programul este dificil si crede ca ar putea sa ii mai taie din venit. Asta, din cauza ca multe dintre scolile spaniole nu au program dupa-amiaza, cand se inchid. Atunci profesorii au ajuns la intelegeri cu directorii pentru a-si putea tine orele dupa ce se termina cursurile normale, adica dupa ora 16.00. „Salariul oferit de minister este destul de bun, insa multi dintre noi pot lucra doar patru zile pe saptamana, deoarece multe scoli nu permit ca aceste cursuri sa fie tinute si vineri”, completeaza profesoara din Hunedoara.

Pentru ea, cea mai mare bucurie a fost prima sedinta cu parintii, la care romanii au venit in numar foarte mare, ca la o sarbatoare nationala. „Intr-o singura zi am inscris 70 de copii, iar acum am 109”. Dascalul crede ca autoritatile spaniole au fost atat de deschise pentru ca, avand un numar mare de elevi romani in scoli, au nevoie de un om de legatura intre copii, parinti si profesori.