O fetita de trei ani si jumatate din Craiova se bucura de fiecare clipa si tot i se pare ca orele sunt prea scurte.
Are mereu grija sa nu cada in plasa Mamei Ficata si se fereste de merele otravite. La trei ani si jumatate, Georgiana Zanfir spune pe nerasuflate, cu gesturi si pe roluri, „Alba ca Zapada”. Este in primul an la gradinita, in Craiova, iar parintii o alinta Tsunami. Pentru ca nu sta locului, mereu ar face cate ceva, mereu ar inventa una-alta.
„Vreau de la Mos Crasun povestea cu Alba ca Sapada, o papusica si o gaina. Gaina face „cotcodaaac” si de-aia vreau o gaina, sa ma joc cu ea. Mai vreau cociolata de-aia cu Mos Crasun”, spune Georgiana, iar ochii ii sclipesc de fiecare data cand pronunta ce cadou vrea de la Mos Craciun. Ea il stie pe Mos inca de anul trecut, dar atunci nu prea putea sa ii spuna pe nume.
Intre timp, fata a crescut. Acum poate chiar sa le explice tuturor cu ce se ocupa Mosul si cum de ajunge el peste tot in lume. „Mos Crasun se duce la toti copiii din lume. Nu ma uita nici pe mine. Pleaca de la Polul Nord si ajunge pe jos la fiecare”. Se opreste din explicat, se incrunta. Revine: „Nu, nu! Are o saniusa, condusa de doi reni. Renii arata mici si au trei cornite, cu nasucul rosu”.
„Degetul cel mic nu duce nimic”
Se suie intr-o secunda pe scaunul de la calculator. „Arata-mi poze cu Mosu’. De ce are sacu’ asa mare?”, intreaba si apoi, tot intr-o secunda, este inapoi in picioare. Fuge in bucatarie si revine cu o portocala. „asta e marul otravit. Sa nu mananci. Vrei sa iti spun povestea cu Alba ca Sapada?”, se ofera Georgiana.
Nu mai asteapta raspunsul si incepe o adevarata reprezentatie, un dialog patimas intre „Mama Ficata” si „Alba ca Sapada”. Se invarte, alearga, se asaza, pana oboseste. Alba ca Zapada este salvata acum, iar Georgiana poate sa ne povesteasca ce face ea la gradinita.
„Ma joc Capra cu trei iezi. Eu sunt mama, Marius si Mariusica sunt iezii. „Trei iezi, cucuieti, usa mie deschideti!” Asa le spun, dar pana la urma vine lupul si ii mananca. Mai si invat. Stiu poezii si cantecele, si colinde”, spune Georgiana in timp ce se invarte prin camera. Se opreste la telefonul fix, inhata receptorul si se intretine cu vocea imaginata inauntru.
Mama ei spune ca s-a obisnuit cu telefonul de cand avea un an si jumatate, cand incerca in fiecare saptamana sa ii spuna lui tati din Irak ce mai face. Tati s-a intors acasa, dar pasiunea Georgianei pentru telefon a ramas neschimbata. Dupa ce termina de vorbit, se asaza pe pat si, fara sa o roage nimeni, incepe sa spuna poezia ei preferata.
„Degetul cel mare pleaca la plimbare/ Aratatorul duce paltonul/ Mijlociul duce pardesiul/ Inelarul cara geamantanul/ Degetul cel mic nu duce nimic/ Ca el e pitic”, si rade din tot sufletul. O amuza foarte mult poezia, dar tot nu are stare. Alearga peste tot, ascunde merele otravite si o cearta, din nou, pe Mama Ficata.
Recomandările noastre
