Totusi se schimba. Ceva se intampla in societatea romaneasca.
Incet, incet, oamenii invata sa vorbeasca si sa isi ceara drepturile. Timisoreanca Adriana Pricajan si-a cumparat, la firma, doua masini. Le-a primit dupa aproape doua luni de la semnarea contractului, dar intre timp, Primaria a pus-o sa plateasca impozit. Nu avea cum sa plateasca impozit, pentru ca nu avea masinile si, mai mult, pe formularul municipalitatii era o rubrica in care trebuia scrisa seria de motor. Nu a platit impozit si a fost amendata, chiar daca era imposibil sa plateasca. Functionarul roman nu are creier sa judece, ci doar sa aplice legea. Poate ca legea e proasta, poate ca reglementarile sunt gresite. Nu conteaza. Le aplicam si nu ne batem capul.
E foarte bine sa se aplice legea, dar atunci cand regulile au fisuri, functionarul trebuie sa caute solutii. La noi functionarul da din umeri. Stie ca legea e proasta si ca nu are cum sa o aplice, dar nu face nimic. Trebuie ca platitorul de taxe sa caute solutii. Adriana Pricajan a fost amendata cu 200 de lei si ca ea mai sunt sute de timisoreni. Suma nu e foarte mare si multi ar fi tentati sa o plateasca, numai ca sa scape de moara ucigatoare a birocratiei. Adriana Pricajan a ales sa lupte impotriva acestui sistem. Nu pentru bani, ci pentru un principiu. Nu e corect sa fim amendati daca nu avem nici o vina.
Directorul Adrian Bodo de la Primarie a gasit si o solutie pentru ca cei care isi vor cumpara masini in leasing sa nu mai fie amendati degeaba. Ciudat, a gasit-o numai sub presiune. A fost nevoie ca o timisoreanca sa dea municipalitatea in judecata pentru ca slujbasii publici sa se gandeasca la solutii. Evident, solutii exista, numai ca nimeni nu le cauta decat atunci cand contribuabilul face presiuni. Exact de aceste presiuni este nevoie pentru ca administratia publica sa inceapa sa functioneze.
Sa renuntam la compromisuri si sa nu mai dam din mana a lehamite atunci cand vedem ca ceva nu functioneaza in sistemul birocratic. Ne tot revoltam cand vorbim de coruptie in institutiile de stat, dar nu ne gandim ca suntem parte a acestui sistem. Daca nici unul dintre noi n-ar da, functionarul nu ar avea ce sa ia. E adevarat ca uneori sistemul ne incolteste, ne strange cu usa si ne spune ca daca nu dam, nu avem nicio sansa. Monstrul coruptiei este mult mai rafinat decat un platitor de taxe.
Dar inainte de a arunca intreaga vina asupra sistemului ar fi bine sa ne uitam si la noi. Sistemul nu traieste singur. Fiecare dintre noi il hraneste si il incurajeaza cu fiecare plic, pachet de tigari sau de cafea oferite pe sub masa functionarului din spatele ghiseului. E foarte adevarat ca semnalul ar trebui sa vina de la sefii institutiilor de stat. Ei sunt cei care ar trebui sa ne spuna ca fac ceva pentru cei care i-au ales. Din pacate nu o fac. Oare accepta aceasta stare pentru ca fac parte din sistem?
Recomandările noastre
