Rodica Culcer: "De cateva zile urmaresc la televizor un promo menit sa ne starneasca mandria nationala, sa ne determine sa fim mandri ca suntem romani macar o data pe an, de Ziua Nationala."
Tot pe micul ecran, un reporter ne indeamna sa fim mandri ca suntem romani pentru ca avem cel mai inalt brad din Europa. Asta da motiv de mandrie nationala! Dar nu era oare mai important sa avem paduri intregi si sanatoase decat un brad daruit de o banca?
Ca padurile sa nu fi fost batjocorite am fi avut nevoie insa de guverne eficiente si de un stat de drept puternic, pentru ca legile care protejeaza natura si oamenii sa fie respectate. Dar nu prea avem cum sa fim mandri de guvernantii si de legiuitorii nostri.
Ne-am putut mandri o vreme cu un ministru al justitiei ca Monica Macovei, apreciat in toata Europa. Dar cum scapam acum de rusinea numita Tudor Chiuariu? Cum sa fim mandri de un guvern in care doi ministri actuali si trei fosti ministri au dosare la DNA? Cum sa iesim in lume cu un ministru de externe inept si prost-crescut ca Adrian Cioroianu? Cum sa justifici in fata lumii legile adoptate de parlamentari si ordonantele de guvern prin care lupta impotriva coruptiei si criminalitatii este golita de continut? Dar incapacitatea magistratilor de a demara procesul mineriadelor la peste 17 ani de la evenimente? Si cum sa aperi o politie care declara un comisar bataus politistul anului? Ce facem cu toti acestia si cu altii ca ei? Dar cu personajele mafiote care trag sforile din umbra si ne manipuleaza prin imperiile lor mediatice?
Ca sa fim mandri ca suntem romani, trebuie sa ne hotaram ca toti acestia nu exista - macar o zi pe an. Daca reusiti aceasta performanta, va invidiez! As incerca si eu, incurajata de momentul istoric din 18 decembrie 2006, cand seful statului a condamnat comunismul in Parlamentul Romaniei, cum nu a facut-o nici un alt sef de stat din Estul Europei. Dar imi amintesc cum tocmai acest moment exceptional a fost ratat pentru ca liderul social-democratilor a iesit pe culoar, presedintele Camerei Deputatilor s-a ascuns in fundul salii, iar presedintele Senatului a tolerat binevoitor urletele si fluieraturile celor care nu voiau sa fie intinata imaginea socialismului si comunismului.
Mai nou, este la moda sa ne mandrim cu romanii din strainatate. Ii apreciem desigur pe cei care au avut curajul sa plece de acasa pentru a-si construi un trai mai bun prin munca, dar parca nu e chiar un motiv de mandrie nationala ca romanii sunt nevoiti sa plece din tara lor ca sa traiasca decent. Si cum sa te mandresti cu o tara din care tinerii de valoare nu stiu cum sa plece mai repede si mai departe, daca se poate peste Ocean?
O sa mi se reproseze ca nu reusesc sa-mi reprim spiritul critic macar de Ziua Nationala. Dar cine a tinut vreodata cont de aceasta zi? A fost marcata de discordie de la prima ei aniversare, in 1990. Va amintiti huiduielile care au inecat discursul tinut atunci de Corneliu Coposu, huiduieli incurajate de Petre Roman, cel care nu se mai da dus acum din politica, huiduieli la fel de sonore si de odioase ca si cele din 18 decembrie 2006, din parlament? Greu se mai desparte minunata noastra tara de comunism!
Si apoi, in ce tara oare poporul se bucura mai putin de Ziua Nationala, iar mass-media nu stiu decat sa se vaite de perturbarile cauzate de repetitiile pentru parada militara? Trecem peste aspectul aproape ridicol al ofertei de ciolan cu fasole si sarmale in plin Post al Craciunului de Ziua Nationala a unei tari care se declara drept credincioasa in proportie de 90%.
Iata de ce cred ca mandria nationala, ca orice forma de mandrie de altfel, dauneaza grav sanatatii natiunii. Inseamna oare aceasta ca nu-mi iubesc tara? Precum Cordelia din Regele Lear, voi raspunde ca o iubesc atat cat este de datoria mea s-o fac si ma rog sa aiba alta soarta decat Lear, cel care a crezut in linguselile fiicelor sale mai mari, bune de gura si ticaloase. Atat.
Recomandările noastre
