Rodica Culcer: "Este la moda sa dai cu pietre in medici. Ma refer la acea categorie profesionala careia ii cadem la picioare cand suntem in suferinta pentru a o injura in bloc de indata ce am parasit spitalul."
Nu degeaba insa rubrica de fata se numeste Contracurent. Joaca de-a balacaritul medicilor este o diversiune extrem de profitabila pentru ministrii sanatatii si, mai nou, pentru presedintii CAS. Este bine pentru ei ca ziaristii sa nu-i intrebe ce fac cu banii contribuabililor, ci sa se concentreze asupra medicilor, asistentelor si infirmierelor, adica asupra profesiilor cel mai prost platite de la care insa pretindem minuni. Si minuni s-au facut, pentru ca exista mii de nou-nascuti cu probleme (ca sa ramanem la subiectul zilei) salvati de medicii platiti de trei ori mai putin decat reporterul care-i fugareste. Dar despre ei nu prea vorbim.
Nu vom nega niciodata - nici macar medicii nu o fac - existenta unor doctori neglijenti, incompetenti sau verosi. Aceste exemplare rusinoase exista - ca si in alte profesii, in politica, in guvern, in parlament, in presa. Medicina nu este un ordin monahal; ea este o poveste a splendorii si decaderii umane, ca toata societatea romaneasca de altfel.
Desigur, este mult mai simplu sa te ocupi de drame individuale, mai ales atunci cand cazul iti este servit pe tava de o tanara familie disperata, cum este familia Lungu, care traieste o drama sfasietoare si are mare nevoie de bani. Datoria ziaristului insa nu este sa preia necritic toate acuzatiile acestei familii, ci sa investigheze cazul cu dreapta masura, obiectivitate si sange rece - in masura in care il poate investiga, pentru ca de fapt competenta sa in materie de medicina este mai mult decat precara.
Stiu, din intamplare, ca in cazul lui Sebastian Lungu reporterii au primit explicatii de specialitate de la medici competenti si cu experienta. Reporterii insa nu voiau explicatii, voiau vinovati, in ideea stupida ca ei, jurnalistii, ar putea stabili vinovatii in domeniul medical. Oricat de nepopulara ma va face aceasta afirmatie, voi sustine cu tarie ca ziaristii nu au competenta de a stabili culpa medicala si ca aproape toate „anchetele” difuzate sau publicate in cazul Lungu sunt pline de erori, contradictii si ineptii. De aceea nici nu stim ce s-a intamplat de fapt.
Ceea ce pot sa faca insa jurnalistii - si nu fac - este o investigatie de fond a sistemului sanitar. Din cand in cand, atunci cand se petrece cate o drama, se face cate un reportaj grabit prin spitale, care ne povesteste ceea ce stim. Unde sunt insa investigatiile privind administrarea banilor publici de catre CAS si minister? Dar cele despre coruptia din sistem? Si nu ma refer aici la „plicuri” cu bani, ci la comisioane de milioane de euro. Nimeni nu-l intreaba insa pe ministrul Nicolaescu de ce, desi fondurile alocate sanatatii au crescut in ultimii ani, calitatea serviciilor din sistem nu s-a imbunatatit si nici de ce nu opreste exodul cadrelor medicale catre Occident.
Evident ca doctorii nu vor ramane aici, pentru salarii ridicole, in spitale de mizerie, pe post de mingi de ping-pong intre manageri numiti pe criterii politice si ministri obsedati de propria imagine. Niciodata nu a fost sistemul sanitar mai politizat ca acum, ceea ce inseamna ca nu competenta a contat in desemnarea managerilor. Va rog frumos, nu-mi vindeti povestea cu ocuparea prin concurs a posturilor de director de spital - pentru ca nimeni nu a investigat presiunile politice si potlogariile petrecute atunci. Si povestea presei romanesti este una a splendorii si decaderii, dar mai ales una a superficialitatii.
Sa fim insa linistiti: medicii buni vor pleca, la fel si asistentele. Protipendada se va trata la Viena si Paris, iar jurnalistii autohtoni vor discuta cu vrajitoarele si vracii virtutile curative ale ierburilor de leac. Vor ramane insa alaturi de noi, pana la capat, managerii numiti politic, televiziunile superficiale si, desigur, ministrul Nicolaescu!
Recomandările noastre
