Am asistat de curand la un concert organizat de postul public de radio din Madison, capitala statului american Wisconsin, sustinut de violonista de origine maghiara Klara Bahcall si de pianistul originar din Romania Eli Kalmann (absolvent al Conservatorului din Cluj), recital dedicat in proportie de 50% muzicii romanesti.
Orice meloman stie ca Dinu Lipatti a fost unul dintre interpretii care ocupa un loc cu totul aparte in istoria artei pianistice. In schimb, creatia sa, desi aureolata de Premiul de compozitie oferit de George Enescu, desi socotita de catre maestrii sai de la conservatoarele din Bucuresti si din Paris ca foarte promitatoare, este practic necunoscuta.
Din pacate, turneele sale ca interpret ii rapeau tot timpul disponibil, nelasand loc si compozitiei, preocupare pe care marele artist o declara ca fiind un ideal al sau major. Astfel se face ca, dupa o viata de doar 33 de ani, numarul lucrarilor scrise este foarte mic. Pe de alta parte, lipsa promovarii prin tipar si prin inregistrari tine in umbra acestor piese unele cu adevarat minunate.
In ambianta Muzeului Chazen, publicul american a putut asculta in premiera „Sonatina pentru vioara si pian” (din 1933), compusa de Lipatti la 16 ani, plina de ecouri folclorice, o lucrare foarte bine primita si in urma unei interpretari excelente.
Despre compozitorul contemporan Ernst Junger se stiu putine lucruri. Emigrat din Romania, Ernst Junger traieste deja de multi ani in Israel. Din creatia sa, Klara Bahcall si Eli Kalmann au ales „Sonatina pentru vioara si pian” (1970), lucrare in trei parti care nu exceleaza prin modernism, ci prin sinceritatea expresiei si prin forta de comunicare.
Incadrate de piese de Mozart si de Dohnanyi, cele doua creatii romanesti au fost minunat puse in valoare si, prin intermediul transmisiei radiofonice in direct, au beneficiat si de o foarte larga audienta. De fapt, printr-un program al Universitatii din Madison, aceste recitaluri au avantajul de arhivare pe un site, putand fi ulterior ascultate oricand, de oricine, pe internet.