Mircea Mihaies: "Adresa de internet de mai sus nu exista, deocamdata."

Si chiar dac-ar exista, nu are nicio legatura cu faimoasa companie de e-commerce cu sediul in Seattle. Ea mi-a fost sugerata de faptul ca, dupa atatea dezastre, dupa atatea amenintari privind dreptul la libera circulatie avem, in fine, o veste buna: de astazi, putem calatori fara viza in Brazilia! N-au decat sa ne batjocoreasca fascistii italieni, sa ne ponegreasca xenofobii francezi, sa ridice indignati din spranceana ingamfatii englezi! Avem unde sa mergem. De-acum, al nostru e Amazonul, cu sau fara lebede! A noastra va fi si Maracana, cu sau fara Gigi scotand fum pe nari prin vestiare! Jungla braziliana ne ofera tot ce ne putem dori: o clima ideala, numai buna sa dormim in corturi sau baraci.

Marea drama a romanilor nu consta in faptul ca sunt alungati din strainatate. Tragedia e ca au fost nevoiti sa plece. Si au plecat impinsi de la spate de politicienii incapabili sa asigure locuri de munca tocmai celor care ar fi trebuit sa ramana: adica acelei parti a romanilor dispusi sa-si asume riscuri, sa munceasca zi si noapte. Au plecat oamenii intreprinzatori si au ramas mult prea multe ciurucuri cu pretentii. Au plecat tinerii si au ramas nefericitii care, in anii saptezeci si optzeci, din functii de conducere sau prin simpla acceptare lasa, au transformat Romania intr-un cimitir lugubru.

Plecarea romanilor i-a convenit de minune lui Iliescu: fara sa miste un deget, a scapat de multi dintre cei care intelesesera intre primii ce politica sinistra duce. I-a convenit, apoi, si lui Emil Constantinescu, acest monument al incompetentei si demagogiei. Invins de „sistem”, el s-a bucurat ca, prin plecare, romanii nu ajung sa moara pe drumuri in tara cederizata. Nu mai vorbesc de chiotele de bucurie ale duoului Nastase-Iliescu, de dupa 2000, cand sacrificatii alungati peste granite au inceput sa pompeze valuta forte in tara.

Banii soseau la tanc: tocmai buni sa plateasca pensiile uriase ale lui Plesita si Manea Manescu, sa finanteze escrocheriile cu terenuri ale baronilor,  sa puna la dispozitia oligarhilor chilipiruri de milioane si milioane de euro. Nici azi nu percepem tragedia. E o bucurie generala ca miliardele se scurg spre Romania.

De unde altundeva sa finanteze bugetul escrocheriile mai marunte, dar semnificative pentru nivelul de aspiratii al unor personaje precum Nicolicea, Olguta Vasilescu sau Ponta - care desi au, legal, locuinte in Bucuresti palmeaza lunar cate douazeci si cinci de milioane pentru a-si parca pretioasele trupuri? Tocmai ei, lupii moralisti, si-au gasit sa ne dea lectii de patriotism, onestitate si competenta! Sa vedem cine-i mai cheama pe la televiziuni, riscand sa devina complicii unor astfel de rebuturi morale!

Plecarea in masa a romanilor a reprezentat, asadar, un motiv de usurare pe multiple planuri: s-a diminuat, pana in pragul disparitiei, somajul, a scazut presiunea privind locurile de munca, s-a retezat din forta de atac a sindicalismului. Si, lucru deloc neglijabil, a disparut din raza vizuala a politicienilor o categorie de oameni care accepta cu greutate fentele, minciunile si escrocheriile guvernantilor.

Reactia violenta a italienilor impotriva ideii de roman arata cat de fragile sunt toate aceste asa-zise „cuceriri” ale tranzitiei. Sigur ca intr-o epoca a globalizarii lucrurile se pun cu totul altfel decat in societatea feudala. Dar, orice-am zice, nu e normal ca in tara sa ramana escrocii, profitorii si hotii, iar de plecat sa plece, pe de o parte, creierele, pe de alta bratele. Inseamna ca falimentul tarii e  inevitabil.

Avem, in cadrul MAE, un departament pentru relatia cu „romanii de pretutindeni”, exista si la ICR o directie „romani din afara tarii”, la MECT un „Institut al limbii romane”, mai exista si altele - ceea ce e si bine, si insuficient. E bine pentru ca ne preocupa ideea, e rau ca aceste entitati sunt subfinantate. Pentru a plati cheltuielile catedrelor de limba romana din strainatate ar fi nevoie, asa cum am mai scris, de vreo trei milioane de euro.

Ei bine, ei se duc la clubul Dinamo si in buzunarele lui Nicolicea, Olguta si Ponta. E lesne demonstrabil ca o populatie abandonata - asa cum se simt romanii plecati la munca in strainatate - tinde spre un comportament antisocial. E destul de rau ca au fost nevoiti sa ia drumul strainatatii - negasindu-si un rost in tara unde s-au nascut. A ne preface ca problemele nu exista, a le cere italienilor sau spaniolilor, sau francezilor sa rezolve ei problema inseamna ca incepem sa fim de-a dreptul ticalosi.

Noi i-am alungat din tara, prin incompetenta, nerusinarea, lacomia si minciunile unei clase politice hraparete. Noi trebuie, prin urmare, sa ne asumam tot ce decurge din aceasta veritabila tragedie nationala. Daca nu vom face asta, putem s-o luam deja pe Amazon in jos, cu sau fara viza. Cu totii.