Celebra arie "Zi-i tigan, zi mereu" se va canta din nou maine seara.

Titlu de baza din repertoriul genului, opereta „Contesa Maritza”, scrisa de compozitorul maghiar Emmerich Kalman, se va canta maine seara, de la ora 19.00, pentru a treia oara in aceasta stagiune, pe scena Teatrului National de Opereta „Ion Dacian”. Ultima premiera, regizata de Razvan Ioan Dinca, directorul institutiei, este celebra pentru aria „Zi-i tigan, zi mereu”, cantata de Contele Tassilo.

„Contesa Maritza”, care a fost lansata la Viena, rivalizeaza cu partiturile lui Johann Strauss sau Franz Lehar. La Bucuresti, acest titlu a fost prezentat pentru prima data chiar de trupa „printului Operetei”, Leonard, in 1927.

Premiera de la Opereta are un aer modern, are cursivitate si firesc, iar personajele evolueaza convingator, inclusiv corul. Invesmantat in costume frumoase, realizate de Doina Levintza, montarea arata chiar bine din punctul de vedere al imaginii scenice (cu exceptia costumelor pentru balet si a combinezoanelor albe de la inceputul actului II).

Solistii au fost alesi dintre cei mai buni artisti ai teatrului, cu soprana Silvia Sohterus (cu o notabila prestatie vocala in rolul titular), tenorul Alfredo Pascu, favoritul publicului bucurestean (rolul Tassilo), secundati de Gabriela Daha (sprintara si comica in rolul Lizei), de Catalin Petrescu, un adevarat dandy (Jupan), de Raluca Cioaca (foarte decorativa in rolul tigancii Manja), de irezistibilul Nicolae Simulescu (Ceko) si de Adriana Mirea (Bozena).

Sigur ca ar mai putea fi „periat” pe ici-pe colo, de pilda la dansul apas, care nu se integreaza in spectacol nici ca muzica, nici ca balet. De asemenea, o folosire mai ponderata a culorilor agresive produse de reflectoarele din podul scenei ar elimina impresia de exces ori chiar de kitsch.

E nevoie de o noua sala

O surpriza placuta a fost corul, care a ajuns sa sune bine, plin, omogen si ingrijit, iar munca dirijorului Gabriel Popescu se poate baza pe o structura profesionista.

Coregrafia lui Florin Fieroiu nu exceleaza, dupa cum nu a convins nici dirijorul Emil Maxim. Din pacate, orchestra a dezamagit, mai ales la inceput: din cauza dispunerii improprii pe orizontala, pe un spatiu prea lung, instrumentistii nu se aud intre ei, si de aici au fost generate constante decalaje, foarte deranjante.

Este nevoie de un nou sediu pentru acest teatru, fara indoiala, iar intarzierile proiectului de la Sala Omnia obliga la solutii de compromis, proaste si pentru calitatea artistica a productiilor, dar si pentru public, inghesuit si plasat la nici doi metri de orchestra (cei din primul rand asculta doar pe instrumentistii din fata lor, fara nicio sansa pentru soundul general al ansamblului...).

Tousi, stagiunea a debutat cu dreptul, chiar cu fast as putea spune, daca ar fi sa ne raportam la splendidul program de sala, o adevarata bijuterie tipografica, cum nu isi pot permite nici marile teatre lirice ale lumii.

CE URMEAZA

„Cabaret” si „World Simphony” la Bucuresti Urmatoarea premiera este „Cabaret”, in regia lui Beatrice Rancea si costumele lui Catalin Botezatu, care va iesi la rampa dupa 1 decembrie.

Pe 10 decembrie este preconizata prima reprezentatie cu „World Simphony”, spectacol care va avea invitat cate un artist roman afirmat in strainatate: Marius Mihalache, Aura Urziceanu, Gheorghe Zamfir.

Pana de Sarbatori se spera sa iasa „Bucuresti - Paris”, montare care continua linia din „Broadway - Bucuresti”.