Importat din Occident, curentul are ca adepti tineri care se imbraca in negru, nu zambesc, au coafuri ciudate, sunt depresivi si au la activ numeroase tentative de suicid.

EMO... II intalniti peste tot, pe strada, la metrou sau adunati in grupulete la Teatrul National ori prin Piata Romana din Bucuresti au piercinguri in buza si spranceana, se imbraca in negru cu dungi si patratele, au frizuri ciudate care, de obicei, le acopera o jumatate din fata, poarta podoabe sub forma de schelete si zeci de bratari.

Ei fac parte din noul val de adolescenti. Nu ii uneste doar stilul vestimentar, ci si muzica pe care o asculta, dar, mai ales, atitudinea fata de viata: sunt retrasi, depresivi, melancolici, antisociali si se cresteaza cu lama pe corp, iar unii dintre ei ajung chiar sa se sinucida.

Ei sunt copiii emo, iar curentul, care a patruns si la noi in tara de cativa ani, aduna din ce in ce mai multi adepti din randul celor aflati la o varsta dificila.

„Inseamna sa fii rupt de lume si mai tot timpul trist”

Se spune ca adolescentii adopta curentul emo in urma unei drame, o despartire de persoana iubita, moartea cuiva drag sau dupa o mare depresie. In cele mai multe cazuri insa, isi insusesc acest mod de viata pentru ca il observa la prieteni sau la cei din jur si simt ca ii reprezinta.

Vor sa fie emo si atunci incepe marea lor transformare. Pentru Alex Aconstantinesei asa a fost. „Aveam 17 ani cand am aflat despre asta de la un prieten. Am considerat ca ma reprezinta si am devenit emo.”

A inceput sa imbrace bluze in dungi sau in patratele, blugi stramti, negri, si-a facut doua pierce-uri specifice emo, in partea de jos a buzei inferioare, si s-a tuns, lasandu-si suvite de par care aproape ii acopera ochii.

Acestea sunt insa aspecte superficiale, pentru ca transformarea lui Alex a fost una interioara. „De fapt, emo inseamna sa fii rupt de lume si mai tot timpul trist”, marturiseste baiatul. „Inseamna sa fii interiorizat, sa tii tot timpul in tine ce ai pe suflet. Eu cel putin asa sunt, nu m-am straduit sa devin”.

„Lumea crede ca suntem gay si se ia de noi pe strada”

Muzica pe care o asculta le intretine starile si este, bineinteles, emo sau ceea ce se cheama screamo, un subgen al stilului emo in care, de obicei, se tipa. Formatiile lui favorite sunt From First to Last si From Autumn. Pentru Alex, acest curent nu este un trend, ci un mod de viata, unul care nu este deloc usor, pentru ca are de luptat zi de zi cu prejudecatile celor din jur.

„Tot timpul se ia cineva de mine pe strada. Ma face gay, ciudat sau se ia de pierce-urile mele. Foarte multi au boala pe emo, nu pot sa-i suporte. Nu inteleg pur si simplu ca suntem diferiti”, se revolta Alex. El spune ca multi copii emo sunt batuti pe strada doar pentru ca unuia i s-a „pus pata din senin”.

Nu zambesc, poarta capete de mort, isi fac poze de sus

La cei 13 ani ai sai, Georgia Zampieri crede ca are foarte multi dusmani. Nu o intelege nimeni, nu o accepta nimeni si are destule probleme. Asa vede lucrurile din banca clasei a VI-a, de la Liceul „Jean Monnet” din Capitala.

A devenit emo si pentru ca ii placea stilul, dar si pentru ca era indragostita de cineva care nu-i dadea atentie. „Sunt mai sensibila decat ceilalti. Nu stiu, plang mai des”.

Georgia se imbraca mai mult in negru, are multe bratari metalice si, neaparat, poarta un cap de mort la gat, podoaba specifica stilului. Asculta screamo, care, spune ea, ii da palpitatii.

Refuza sa zambeasca si isi face fotografii de sus, ca toti copiii emo. „Ne fotografiem asa, de sus, fara sa zambim, sa se vada ca suntem tristi”, spune Georgia. Parintii ei au rugat-o sa se schimbe, marturiseste fata, dar au sfarsit prin a intelege. I-au promis ca atunci cand va implini 15 ani va avea voie sa isi puna pierce-uri in buza.

„Asa o sa fiu eu cand o sa fiu mare”

Maria este in clasa a VII-a la Liceul „George Enescu”. Spune ca a visat sa aiba acest stil de cand era mica. „Tin minte ca vedeam tipi emo pe strada si imi spuneam: „Asa o sa fiu eu cand o sa fiu mare!”.” Maria este trendy: poarta „conversii” (n.r. - tenisi) de emo si capul de mort la gat.

Cu tristetea nu prea ii iese, pentru ca are un zambet foarte  dragalas, pe care il ascunde studiat cand trebuie sa faca poza. „E greu sa fii emo, ceilalti te critica, parintii imi spun ca sunt satanista. Eu nu sunt ca si ceilalti, care rad din orice. Sunt altfel”, spune, afectat, pustoaica.

Are pe genunchi o revista pentru adolescenti in care sunt fotografiati niste copii din strainatate. II arata prietenei ei: „Ia uite cat de dragut e baiatul asta emo”, se alinta ea. Statusul ei de messenger suna cam asa: „I cut myself. Sometimes it kills the pain” (n.r. - Ma tai. Uneori asta omoara durerea).

Tot timpul se ia cineva de mine pe strada. Ma face gay, ciudat sau se ia de pierce-urile mele. Foarte multi au boala pe emo, nu pot sa-i suporte. Nu inteleg pur si simplu ca suntem diferiti. Emo inseamna sa fii rupt de lume si mai tot timpul trist.

DEFINITIE

Emo sunt o combinatie de goth rock si punk

Emo vine de la cuvantul „emotional”, care inseamna emotie. Radacinile lui vin din anii ‘80, cand emo desemna un subgen al rockului. Pe parcursul anilor, capata alte semnificatii. Emo kids sunt o combinatie de goth kid, rock kid si punk kid, de la fiecare dintre aceste subgenuri preluand cate ceva, din muzica, stil si atitudine.

In Wikipedia sunt caracterizati drept „indivizi ce pot fi recunoscuti dupa ochii puternic conturati, coafurile rasta, parul ciufulit, de culoare neagra sau, eventual, in combinatii cu unele culori „ce sar in ochi”. Poarta combinatii ciudate de haine, pe care oamenii nu le poarta in general, si o geanta tip postas”.

De multe ori, aceste persoane au tendinta sa se urasca, sa se considere inferioare, toate culminand, uneori, cu tentative de sinucidere. „Emotional” a fost folosit pentru a descrie trupe precum: A Fire Inside,  Fall Out Boy, Funeral for a Friend, My Chemical Romance, Panic! at the disco, Taking back Sunday.

SPECIALISTI

Parintii trebuie sa accepte compromisuri

Psihologii sunt de parere ca ceea ce se intampla cu adolescentii nu este altceva decat ceea ce se intampla cu parintii lor acum cativa zeci de ani. O manifestare specifica varstei care, daca altadata purta alte nume, acum se numeste emo.

„Noi sau parintii nostri am fost flower-power, hippie sau rockeri. E timpul lor sa fie emo. Este varsta la care cauta o identitate, o personalitate”, sustine Sandra Lepoiev, psiholog Mind Care. Aceasta comenteaza fenomenul prin aceea ca, la pubertate, nevoia de apartenenta la un grup e foarte mare, la fel ca si dorinta de unicitate.

EMO - „Se taie pentru ca au nevoie sa se simta pe ei”

Psihoterapeutul Ziegfried Schnapp considera insa ca adolescentii nu au modele valabile, de aceea accepta modele din jur, aflate la indemana. Despre gestul extrem la care se ajunge in unele cazuri, acela de taiere cu lama, Schnapp opineaza ca „recurg la asta pentru ca au nevoie sa simta ceva, sa se simta pe ei”. Depresiile sunt, de fapt, manifestari specifice varstei.

Solutia pe care o vede psihoterapeutul este ca parintii sa incerce sa-si inteleaga copiii. „A-ti intelege copilul nu inseamna sa-i impui principiile tale expirate, ci sa vorbesti cu el si sa vezi de unde porneste problema”.

Sandra Lepoiev crede ca parintii trebuie sa apeleze la compromisuri daca vor sa rezolve situatia. „Nu poti sa-i spui nu la tot. Il lasi sa asculte muzica, sa iasa cu prietenii, dar nu-l lasi sa-si mutileze corpul cu pierce-uri sau cu lama. Aici intervine arta parintilor de a mentine un echilibru”, explica psihologul.

EMO - „Invata sa nu le fie frica sau rusine de emotiile lor”

Dragos Bucurenci cunoaste fenomenul emo si considera ca parintii sunt de cele mai multe ori raspunzatori pentru crizele prin care trec copiii.

„Ei sesizeaza ca propriul copil are probleme atunci cand isi da cu rimel la ochi sau isi face pierce-uri. Si vad situatia la modul „cum sa-l determinam pe copil sa nu se mai taie pe maini”, cand de fapt ar trebui sa rezolve cauza, si nu efectul”, este de parere Bucurenci. El crede ca acest curent e intr-un fel benefic pentru adolescenti, deoarece ii invata sa nu le fie frica sau rusine de emotiile lor.

„Traim intr-o societate care ne obliga sa ne reprimam sentimentele. Prin emo, ei intra intr-o exacerbare a rolului emotiilor, ceea ce este foarte bine”, completeaza Bucurenci.

DIN CE IN CE MAI MULTI

Colegii lor, iesiti din pubertate, nu ii agreeaza

Despre miscarea Emo stie aproape orice elev, pentru ca fiecare are un coleg sau un prieten care a aderat la acest curent. Raspunsul celor care nu fac parte din acest curent a fost de fiecare data insotit de zambete sugestive, iar parerile, unanime: nu e bine sa fii emo.

Dan invata la Liceul de Arta „Nicolae Tonitza” si are un emo la el in clasa, care a atins punctul culminant al deprimarii, taindu-si venele. „Practic, mai mult s-a crestat cu lama, ca sa impresioneze.

Nu cred ca a vrut cu tot dinadinsul sa se sinucida”, spune baiatul. „De fapt, chiar daca sunt tacuti, retrasi si antisociali, ei sunt normali. Asta e doar o masca”, adauga Dan.

Timeea Andretoiu, de la acelasi liceu, stie si ea ce inseamna sa fii emo si ii displace: „Sunt aceia care scriu pe messenger ca si-au pierdut ratiunea de a trai, nu vor sa rada, sunt masochisti, anorexici, poarta negru si roz, asculta muzica zgomotoasa... E plin liceul de ei. In general sunt boboci de clasa a IX-a, care n-au iesit inca din pubertate”.