Emigrat nu demult in SUA, unde viata se masoara in dolari stropiti cu sudoare, Helmut Duckadam s-a intors repede la sanul lui Caragiale. El este un neamt convertit la romanism.
Se cununase cu gloria la Sevilla, in ‘86, aparand patru penalty-uri in poarta Stelei, agatandu-se eroic de toarta Cupei Campionilor Europeni. Prietenii mei din sectia Sport a Radioteleviziunii mi-au povestit cum, la sosirea pe Aeroportul Otopeni, avea sa se eschiveze, refuzand, de asemenea eroic, sa declare, in spiritul vremii, ca datoreaza si dedica performanta conducerii de partid.
Dupa care, cu timpul, batosenia demna s-a inmuiat. Marele Duckadam a ajuns sa-si vanda manusile sfintite cu har, un gest ingaduit doar unui muritor de foame, nefiind cazul in ce-l privea. In momentul acela, se dezlipise din cartea de istorie. Acum avea sa mototoleasca biografia Stelei, cand s-a dezis de Hagi pentru a-i face placere patronului spiritual Gigi Becali, in partidul caruia s-a inrolat. Caci inaintea meciului UTA - Steaua, aradeanul Duckadam insinua ironic ca numai prezenta Rigai pe banca oaspetilor ar fi garantat victoria gazdelor.
Desigur, Gigi a ras cu gura pana la urechi, in timp ce Lacatus s-a incruntat, dezgustat. Unde esti tu, viteazule cu mustata zbarlita dintre buturile „ros-albastrilor”, sa vezi ce-a mai ramas dintr-un erou dupa 21 de ani?
Cu Hagi sau fara Hagi, iata ca Steaua tot mediocra ramane. Incurcata la Praga, in a doua repriza, in tesatura de pase a cehilor, nici la Arad nu s-a simtit in voie. Crispata, rigida, cu o rotita de aur careia i se spune Dica, blocata, Steaua atarna doar de paradele lui Zapata, un portar extrem de talentat, dar nelucrat la timp.
La randu-i, nici Dinamo nu convinge, semanand cu un soldat neinarmat care se bate cu pumnul in piept. Rapid nu entuziasmeaza nici ea. Mecanismul pare gripat, moralul, oricat de ridicat, nu poate suplini maiestria. Cele trei asa-zise „mari” ale fotbalului nostru se opintesc in campionat si sufera in cupele europene. Sunt roase de frecusuri interne, chiar daca la Rapid ele mai amortesc indaratul zambetului perfid al lui Copos.
Complexul italian le-a impins in spatele curtii lui „Il Calcio”, in cautarea unui amator ca Pedrazzini, unui aventurier ca Zenga, unui functionar ca Bergodi. In timp ce Lucescu batranul roboteste in Ucraina, juniorul in divizia secunda, iar Rednic, Stoichita si Titi Dumitriu someaza. Ciao, razboinici ai amurgului, caini domoliti, locomotive fara carbuni!
Recomandările noastre
