Mai intai o constatare personala:suntem un public duplicitar – in pauze nemultumit, barfitor chiar,dar pana la urma, totusi cu aplauzele noastre extrem de generos.
In al doilea rand, un amanunt care sper, sa nu supere pe nimeni:Jose Cura, celebrul tenor argentinian, intr-adevar un star al zilelor noastre – pentru care publicul a alergat aseara la Opera – este un Otello magnific, un Canio si mai ales un Samson exceptional, dar vocea sa mi se pare totusi “prea grea” pentru rolul Don Jose.Chiar si asa, gandind personajul cu porniri native de asasin, fara urma de naivitate, la randul lui un seducator... - cum a declarat ca si-a perceput personajul Jose Cura la Conferinta sa de presa.
Si, in sfarsit, un adevar - poate pentru unii deranjabil:Opera Nationala Bucuresti are chiar o orchestra buna. Sigur, daca are parte in plus de un dirijor eficient, care stie sa urmareasca o partitura de opera in totalitatea ei, care nu oboseste dupa primul act si care nu mimeaza resemnarea dupa al doilea, ci isi urmareste serios demersul pana la capat. Neaparat un dirijor de import? Mario de Rose asa a fost: si s-a dovedit minunat!
In rest ce s-a mai vazut, in primul dintre cele 4 spectacole gazduite de Opera Nationala din Bucuresti sub egida actualei editii a Festivalului international “George Enescu” ? Un Jose Cura frumos, impetuos, cu trairi artistice- cum de multa vreme – scena noastra lirica , la randu-i, n-a mai trait, un cantaret cu clasa, inteligent, care stie ca “personajele trebuie construite solid, pentru ca scena nu are mila si poti cadea cu viteza unui meteorit...”, un artist care probabil, oriunde ar fi, formeaza in jurul sau un camp magnetic greu de stapanit dinafara, un camp unde opiniile intra sub linii de forta misterioase si se supun pana la urma, celebritatii sale.
Nu-i de mirare deci, ca lui si aproape numai lui i-au fost adresate ovatiile publicului, minute in sir, dezlantuite, la noi, fara egal; si nici ca, alaturi de el si pe langa el, mezzosoprana Hadar Halervy ( Israel ) a fost o Carmen neasteptat de mult dominata de cel pe care-l avea de fapt de dominat...
Hadar Halevy, altfel, o Carmen frumoasa si cu destul nerv ca prezenta scenica, doar apetisanta insa si nu inacceptabil de seducatoare pentru Cura, cu un timbru vocal cald – dar nu si insinuant, rautacios, manipulant – o Carmen care, nu am de gand sa ma abtin si sa nu spun, nu a echivalat tehnica, spiritul si sensibilitatea nici ale Ruxandrei Donose si nici ale Oanei Andra, doua Carmencite aplaudate la Opera bucuresteana.
In schimb, soprana Nicoleta Ardelean – o tanara cantareata exportata deja cu succes de tara noastra, in Micaela, a fost impecabila: de o simplitate si in acelasi timp dulceata in priviri si glas, care au sedus publicul si aproape l-au facut praf pe Cura. Am remarcat de altfel, ce frumos stie sa cante Nicoleta Ardelean inca din Concertul de deschidere a Festivalului; ceea ce mi-a adaugat insa aceasta tanara, conturand un intreg personaj, este capacitatea sa particulara de a comunica si cu partenerii de scena: intr-un cadru artistic dat – cu aceeasi naturalete cu care canta, imprumutand personalitatea rolului sau si dandu-i o existenta noua – iar Opera bucuresteana probabil ca-i va mentine multa vreme de-acum interpretarea, ca moment de referinta pentru Micaela.
Baritonii stefan Ignat – in rolul Escamillo – si Florin Simionca – Morales, tenorul Mihai Lazar – Dancairo si basul Horia Sandu – Zuniga, Simona Neagu – Frasquita si Sidonia Nica – Mercedes, au completat distributia, tot astfel cum, prestatia Corului condus de Stelian Olaru a intregit imaginea de succes a spectacolului Carmen prezentat sambata seara. Un succes cu efect de Triumf - pentru ... Jose Cura!
Vezi si:
Recomandările noastre
