Problema pare minora, dar cred ca merita o discutie.

Sunt tot mai dese cazurile in care programul TV anuntat in presa nu corespunde realitatii. Astepti un film pentru care ai renuntat la o seara in oras cu prietenii si primesti in schimb o aiureala indigesta.

Te pregatesti pentru meciul echipei preferate si te trezesti cu un serial care nu-i pe gustul tau. Esti gata de concert si ti se livreaza un interviu in reluare. Schimbarea vine pe nepusa masa, cand nu mai ai ce sa faci.

Bombaneala sau injuratura scurta te racoresc, dar in rest nu rezolva nimic. Abonatul simte frustrare, mefienta si dusmanie fata de o institutie care ar trebui sa-l destinda, nu sa-l invenineze. E o reactie explicabila, chiar daca nu e loc aici pentru psihanalizari incifrate. Cand pune mana pe telecomanda, privitorul se crede stapan pe situatie.

El poate comuta dupa cum pofteste de pe Rai Uno pe Pro 7 si de acolo pe TV 5, cu diverse intermezzouri autohtone. Or, schimbarea de program ii surpa tocmai statutul de instanta care domina, decide si dispune. Mesajul e simplu: tu, telespectatorule cotizant, ramai la cheremul nostru si vezi ce vrem noi sa vezi.

Tin minte trei modificari neasteptate de program doar in ultima luna. Kanal D a promis chiar in suplimentul TV al acestui ziar un film cu Guy Pearce, pe care l-a inlocuit fara explicatii cu o aiureala cu Don The Dragon Wilson. National TV a decis scoaterea din program a unui serial englez altminteri excelent si difuzarea in reluare a unui concert cu un profund iz publicitar (in fundul scenei se citea numele bauturii racoritoare pe care o produc patronii postului amintit).

In fine, acelasi National TV a aflat ca nu poate transmite meciul Poli Timisoara - Pandurii Targu-Jiu si a trimis in locul lui la lupta un episod din „Cronici paranormale”. In acest ultim caz, vina a fost aruncata de reprezentantii postului asupra furtunii iscate in Banat la ora jocului, fara o vorba autocritica la adresa unui car de televiziune care, la inceput de mileniu trei, se lasa inundat in urma unui potop de patruzeci de minute.

In ce ma priveste, lucrul care deranjeaza aproape la fel de mult ca schimbarile de ultim moment e lipsa de politete a televiziunilor in cauza. O modificare neanuntata e ca o vizita facuta fara sa dai telefon: stanjeneste, produce momente neplacute, indispune. Daca tot s-a hotarat sa se amestece in structura programului, autorul interventiei ar trebui sa anunte modificarea cu doua-trei ore inaintea emisiunii asteptate. Sau macar, daca acest lucru nu e posibil, sa ceara scuze publicului.

Exista de ani buni obiceiul stirilor de ultim moment care se difuzeaza pe burtiera. Alaturi de accidentele rutiere, numerele castigatoare la loto si datele meteo, poate ca, intr-o lume mai atenta la nuante, s-ar gasi loc si pentru o explicatie de bun-simt legata de aceste schimbari.

Rateul de la Timisoara s-a produs „din motive obiective”, am aflat ulterior. Asa o fi, dar de ce n-a catadicsit onor postul National TV sa comunice de ce nu mai transmite meciul, chiar in timp ce difuza episodul din „Cronici paranormale”? (in paranteza fie spus, telespectatorii care asteptau serialul la ora obisnuita din noapte au avut la randu-le o surpriza, caci li s-a servit altceva.) Si inca un lucru.

A doua zi, la un alt meci, comentatorii aceluiasi post i-au asigurat pe privitori ca luftul de la Timisoara „nu se va mai repeta”. Cum de pot fi atat de siguri si ce inseamna asta de fapt? Ca nu vor mai fi furtuni? Sau ca National TV va achizitiona in fine un echipament pe care ploaia sa nu-l poata scoate din uz?

Cu sau fara motiv, schimbarile neanuntate amintesc de siretlicurile de dinainte de 1989, cand tartorii programelor TV rebotezau filme aflate la a cincea reluare, pentru ca lumea sa creada ca are parte de ceva nou. Asa ajunsese postul unic sa difuzeze „Cei trei muschetari” sub titlul „Datorie si onoare” sau „Poveste din Cartierul de Vest” drept „Dragoste pentru Maria”.

Tot atunci, meciurile de fotbal (mai ales cele din cupele europene) figurau in program, dar nu erau transmise, sau nu figurau si erau facute cadou in ultima clipa, ca expresie a marinimiei comuniste. E pacat ca naravurile vechi contamineaza oameni care, cel putin in plan biologic, par noi.