Forta manipulativa a radioului, televiziunii si ziarelor nu mai trebuie dovedita de nimeni.

In 1938, cand Orson Welles a adaptat radiofonic romanul „Razboiul lumilor” al lui H.G. Wells, America a cunoscut isteria in masa.

Panica a pus stapanire pe multi ascultatori care, deschizand aparatele mai tarziu, nu si-au dat seama ca au de-a face cu o piesa de teatru si au fost convinsi ca Terra era colonizata chiar atunci de milioane de extraterestri fiorosi.

Aproape saptezeci de ani mai tarziu, situatia se prezinta in linii mari la fel. Singura schimbare e doar cresterea apetitului manipulativ al televiziunii, conform principiului, nu intotdeauna sanatos, ca pofta vine mancand.

Va amintiti, probabil, de zvonurile alarmiste din decembrie 1989, pe care TVR le propaga neobosit si in care teroristii ravaseau Romania. Unul dintre aceste zvonuri se referea la capturarea reactorului atomic de la Cernavoda, altul la otravirea apelor din jurul Capitalei.

Hotarat lucru, apa noastra cea de toate zilele e un bun conducator de psihoze. Si cand cade asupra-ne in exces, si cand n-avem destula. Altfel spus, si sub averse, si pe vreme de canicula.

Cu o luna in urma, in timpul unei vijelii bucurestene, un reporter al Realitatii TV instalat pe o bordura anunta Romania ca, pe strazile si trotuarele din Capitala, apa trecuse binisor de glezne si urca navalnic spre genunchi.

Imediat dupa aceea, operatorul care-l insotea a avut inspiratia de a-si cobori camera spre trotuar, prilej cu care s-a putut observa anomalia anatomica a stimatului reporter: bietul om avea glezna sub talpa.

Alta explicatie nu gasesc, dat fiind ca apa, care curgea intr-adevar cu abundenta, nu se ridicase la mai mult de doi centimetri. Probabil insa ca trimisul pe teren al Realitatii TV invatase bine lectia senzationalismului si vorbea gandindu-se cat ar fi putut creste intre timp nivelul apei la posturile concurente: pana la piept pe Antena 1, pana la gat pe Pro TV, cu trei palme deasupra capului la OTV.

Vazand cu cata nonsalanta baga lumea in sperieti reporterul panicard de la Realitatea TV, mi-am dat seama ce usor e sa transformi apele ploilor in apa de ploaie.

Dar iata ca delirul Apocalipsei din nimic se poate naste si in conditii de caldura extrema. Saptamana trecuta, Pro TV a trecut la pupitrul psihozei si a vestit pe un ton de o exuberanta deplasata: „Putini sunt norocosii care mai gasesc o sticla de apa minerala in Bucuresti”.

Pentru exemplificare, postul a difuzat apoi dialogul purtat de un adolescent dintr-un supermarket cu statul-major de acasa. Mesajul era clar: gata, s-a zis cu noi, nu mai e nicio sticla pe rafturi. Ce ne facem? Murim cu totii.

Intamplarea a facut sa prind stirea cu pricina la cinci minute dupa ce venisem de la magazinul din colt, aducand doua sticle cu apa minerala si nestiind ca ma numaram printre „putinii norocosi”. Starnit de cele aflate, am coborat la loc si am dat o raita prin toate pravalioarele din zona. Era apa minerala berechet - la jumatati de litru, la litru sau la doi litri. Cu gaz sau fara. Fara coada si fara panica.

Sigur, caldura din Bucuresti si din tara a fost (si este) greu de suportat. Sigur, e bine sa stim ce ne asteapta cand iesim din casa in toiul arsitei. Sigur, omul trebuie sa fie informat si prevenit. Dar cand transformi un program de stiri intr-o invitatie la sminteala inseamna ca preferi sa te delegitimezi pentru un punct de rating.

Se prea poate ca opt supermarketuri sa fi ramas fara apa timp de trei ore, insa generalizarile inflamate produc consecinte care nu mai au legatura cu avizarea publicului. Nu m-as fi mirat daca, auzind ce le indruga Pro TV, oamenii ar fi navalit in magazine (le-ar fi „luat cu asalt”, ca sa folosesc cliseul preferat al postului) si le-ar fi golit in doi timpi si trei miscari.

Reusind astfel o adevarata performanta in materie de grotesc, respectiv inversarea secventelor. Caci daca toate magazinele ar fi ramas fara apa, iar Pro TV ar fi consemnat faptul, am fi avut o stire si nimic altceva. Asa, am trecut razant pe langa o noua psihoza, cu populatia imbulzindu-se la cozi si caznindu-se sa epuizeze stocurile de apa doar ca sa transforme o petarda de presa in realitate.