PARASCHIVESCU: As da gloante de la mine

PARASCHIVESCU: As da gloante de la mine

Legea vorbeste despre "nerespectarea regimului armelor si munitiilor".

O face arid, fara nuante, in articole si paragrafe la capatul carora sta sanctiunea. Viata in Romania de azi livreaza povesti ale unor oameni loviti de amoc, bolnavi de gelozie sau, pur si simplu, instalati in confortul vedetei niciodata pedepsibile, care au pus mana pe arma si au tras.

Ei se numesc Alex Radulescu, Dumitru Sechelariu, Eduard Dinu sau Bogdan Caba - parte a unei liste pe care poate sa figureze oricine are destui bani pentru un pistol si destul tupeu pentru sfidarea normelor. De saptamana trecuta, lista e mai bogata cu un nume. Adrian Copilul Minune a tras trei gloante in apartamentul din Pitesti al prietenei dumisale Simona, iar fapta a fost aspirata lacom de presa.

Tabloidele si-au deschis editiile cu fotografia eroului, televiziunile de gang au jubilat. OTV si-a respectat statutul de arteziana a toxinelor si a alocat o intreaga emisiune evenimentului, mobilizandu-l in acest scop pe eternul prieten al manelistilor, neasemuitul Doru Iuga.

Veti crede, poate, ca „Bomba zilei” din 28 iunie 2007 a pus in discutie un delict si a incercat sa-i prevada consecintele. Ei bine, veti gresi. Gelatinosul domn Iuga l-a invitat in studio pe Adrian Copilul Minune ca sa-l disculpe. Ideea a fost simpla: daca un ins oarecare trage cu arma, trebuie sa raspunda in fata legii.

Daca autorul abaterii are un lant de closet in jurul gatului, un kilogram de briantina in par si lalaie ineptii fara numar la zilele de nastere ale interlopilor, el merita respect, intelegere si simpatie. Caci Adrian Copilul Minune e artist, or, se stie, marii creatori au comportamente imprevizibile. Uitati-va la Van Gogh, la Hemingway, la Pavese. Sigur, Doru Iuga s-a ferit sa pronunte numele de mai sus, multumindu-se sa lucreze pe alte cai la reabilitarea bunului sau amic.

Cel mai la indemana i-a fost sa invoce popularitatea enorma a Minunii si s-o probeze prin mesajele de sustinere din partea altor giganti ai spiritului carpatin. Unul dintre ei a fost distinsul Roberto, alias „baiatul cu keyboardul”, vecinul de atelaj manelist al micului miracol biped.

Acesta si-a exprimat sustinerea pentru invitat, dupa care a cedat legatura unei figuri tutelare a genului. Costel Hantu, caci despre el este vorba, a intervenit telefonic si i-a croit un enkomyon de zile mari lui Adrian Copilul Minune, facandu-l pana si pe Doru Iuga sa se simta surclasat in slugarnicie. Nu-i vorba, si Minune a raspuns la acelasi nivel („Saru’ mana, nea Costi”), semn ca nu-i de colea sa apari in antologiile genului alaturi de Sanda de la Curcani, Sorin Necunoscutul si alti fachiri ai gajaielii lucrative.

N-au trecut cinci minute si in emisiune s-a facut auzit domnul Mihai-Alexandru Oaie (nascut, imi place sa cred, in zodia Berbecului), care s-a interesat daca domnul Minune isi mentine disponibilitatea de a-i canta la nunta.

Simtind ca temenelele sale pe langa manelist nu sunt suficiente, Doru Iuga a rostit scuturat de veneratie: „Adi Minune e un artist urias (sic!). Cati n-ar plati bani grei ca sa apara pe prima pagina in „Libertatea”?”. Asta e o problema, nu-i vorba. Mi-i si imaginez pe Olga Tudorache, Marcel Iures sau Victor Rebengiuc aproximand spertul prin care ar putea sa-si croiasca drum spre inima acestui portstindard al culturii citadine.

In ce-l priveste pe manelist, in spatele unui suras de nesfarsita toleranta fata de micimea lumii inconjuratoare, el s-a declarat plictisit de intreaga tevatura, conchizand ca „daca te ia cu nervii, mai tragi si cu pistolul”. Totodata, spre a-si ilustra mai bine popularitatea, Minune si-a dezvaluit numarul de telefon, dar si-a luat o precautie elementara: „Am 0744.777.777, dar mai am unul secret, care nu-l stie nimeni”. Asta mi-a amintit celebra intrebare de pe vremuri: Cate pahare are militianul la capul patului? Si raspunsul: Doua, fiindca daca se trezeste s-ar putea sa-i fie sete, dar s-ar putea sa nu-i fie.

N-am voie sa inchei fara sa transcriu doua dintre cugetarile tulburatoare ale artistului. Prima: „Dusmanul e unitatea de masura a valorii mele”. A doua: „Fiecare dintre noi are o carte a vietii sale care azi, 28 iunie, e o fila din cartea vietii fiecaruia”. Rezon.

Ne puteți urmări și pe Google News