Florin Ciornei: "Un guvern comun al acestor partide este aproape implacabil dupa urmatoarele alegeri."

A ajunge la butoanele guvernarii este obiectivul sfant al oricarui partid. In ciuda acestei axiome cuprinse in toate manualele de stiinta politica, asistam la o situatie stranie: cele mai multe partide fug de asumarea guvernarii. Atitudinea lor se bazeaza pe ideea ca puterea te erodeaza ca partid, iar opozitia te intareste.

Si mai ciudat este ca partidele care se feresc sa-si asume guvernarea sunt tocmai cele care contrazic teoria erodarii la putere. PD, dupa doi ani si jumatate de guvernare, s-a umflat, semn ca i-a priit. La fel si PSD in perioada 2000-2004 cand era la guvernare. Pe de alta parte, de doi ani si jumatate de cand este in opozitie, PSD s-a sleit.

Tot asa cum, in mandatul anterior, starea de opozitie a dus PD aproape de disparitie. Aceste situatii ne arata ca si PSD, si PD au reactionat identic la contactul cu puterea. Ambele au dovedit stiinta gestionarii guvernarii spre propria lor intarire. Ambele au avut hartile spre resurse si au cunoscut reteta distribuirii acestora spre multumirea organizatiilor de partid. In ambele partide, cat sunt la putere, e liniste.

Desi opozitia nu le prieste, in acest moment si PSD, si PD evita sa-si asume guvernarea. Calculul lor este acela ca stand pe margine poti sa speculezi esecul celuilalt. Deocamdata, puterea este lasata in mana unui partid care devine din ce in ce mai mic - PNL - cu speranta ca acesta va deconta electoral totul.

De unde presentimentul ca aceasta guvernare va esua? Pentru ca este slaba, iar PD si PSD au capacitatea de a o sabota. Si mai stiu un lucru: ca liberalii au o inclinatie naturala de a comite erori politice fatale. In consecinta, nu trebuie decat sa astepte. Oricum, Tariceanu si PNL un reprezinta o miza nici pentru PD, nici pentru PSD. Miza este puterea.

Atunci de ce PD si PSD isi infraneaza tentatia de a reveni la guvernare cand o pot face foarte simplu, acum, impreuna, mai ales ca planuiesc acest lucru dupa urmatoarele alegeri? De ce amana momentul, angrenandu-se in acest razboi fratricid, daca un guvern PD-PSD este implacabil?

Pentru ca fiecare incearca sa intre in acest parteneriat cu un ascendent asupra celuilalt. Daca PSD si PD ar intra in combinatie acum, avantajul ar fi de partea social-democratilor, care au o pondere parlamentara mai mare. De cealalta parte, asocierea cu PSD ar fi pentru PD dezastruoasa.

De aceea democratii amana acest moment pana dupa alegeri. Pana atunci, PD asteapta ca PSD sa devina un partener viabil, adica sa se reformeze. Pentru democrati, un PSD reformat inseamna un PSD mai mic, daca s-ar putea de 10a. Astfel, cu cat PSD se va eroda mai mult, cu atat va deveni mai interesant pentru PD.

Adevarata batalie se da pe statutul de partid de opozitie si de alternativa la guvernare. Se bat pe rolul de locomotiva a viitoarei guvernari. Aceasta este miza tuturor bataliilor politice care vor avea loc pana la urmatoarele alegeri.