Daniela Nane: "Eu inteleg nevoia de iubire a oamenilor: e o nevoie de a ne inalta prin dor, de a ne reintalni cu sentimentul etern de natura divina."
Mai e si dorinta de a afirma ca in vremurile tulburi pe care le traim mai exista dragoste adevarata, mai exista o speranta ca poti intalni iubirea curata, indiferent de cat de mult ai suferit, oricate lovituri ale sortii te-au durut, chiar daca ai 35, 50 sau 80 de ani. De aceea inteleg nevoia unor ziaristi de a scrie despre povesti frumoase, de a aduce in atentia publicului vieti pe care iubirea le implineste zi de zi.
Si ma refer aici la ultima lovitura de marketing a unei publicatii, decenta altfel, care afirma ca sunt insarcinata, ca ma voi muta in SUA si ca ma pregatesc sa-mi schimb religia. E credibil ca, daca ai o relatie frumoasa, sa vrei sa te casatoresti si sa ai copii. Pe de alta parte, sugerez ca ar fi interesant sa fiu si eu intrebata cand se scrie despre viata mea. Nu de alta, dar s-ar putea ca eu chiar sa stiu adevarul despre subiectele abordate.
Lasand gluma la o parte, intotdeauna am preferat sa pastrez pentru mine trairile intense, chiar daca mi se citea in ochi fericirea sau, dimpotriva, suferinta. Am vrut si continui sa daruiesc publicului arta mea, nu ma intereseaza sa-mi expun nurii, calatoriile sau achizitiile. Am visat mereu o iubire deplina, o relatie in care cei doi devin un singur suflet.
Am stiut mereu ca ea exista si n-am gasit-o doar in gratia personajelor de roman, nici in disperarea Taj Mahalului, ci si in viata de zi cu zi a unor cupluri pe care le cunosc. Un exemplu: profesorul meu de Istorie a Artei, V. Nicoara, a scris dupa moartea sotiei sale 718 sonete ravasitoare pentru o Iubire care a durat 50 de ani.
Recomandările noastre
