Ioana Lupea: "Basescu s-a impus nu numai prin actiuni si cuvinte potrivite ci si interpretand convingator rolul de victima. Disputat acum de toti actorii politici".
Bogdan Olteanu a cerut ieri taios ca parlamentul sa fie lasat in afara luptei electorale. Sa fi fost lovit presedintele Camerei Deputatilor de amnezie? Parlamentul Romaniei a decis suspendarea sefului statului pentru ca ar fi incalcat Constitutia si a convocat consultarea populara pentru demitere. Lupta electorala a fost declansata, institutional vorbind, de o hotarare a majoritatii parlamentare. „Cine a inceput” tine de geneza politica a conflictului, fara relevanta publica sau juridica.
Ceea ce doreste tanarul liberal nu este atat sa protejeze institutia, ci sa ne atraga intr-un joc de victimizare a parlamentului in raport cu Traian Basescu. Nu este singurul: multi dintre cei 322 s-au declarat, pe buna dreptate, intr-o anumita masura, victime ale violentei prezidentiale de limbaj. Votantii suspendarii se apara, „insusi Traian Basescu ne-a obligat sa-l suspendem”, iar liberalii se plang ca au fost siliti la o nedorita colaborare cu PSD de acelasi personaj. Un fel de „tu ma faci sa te bat, tu ma faci sa te insel”. Am auzit chiar ca PD nu a fost eliminat de la guvernare, ci a parasit-o miseleste. Pana si ANI a fost proclamata ieri de premierul Tariceanu o victima sigura a Monicai Macovei, daca ministrul neagreat de parlamentari ar fi ramas in functie.
Actorii politici isi disputa rolul de victima, care provoaca emotie si polarizeaza simpatia publica. Ca orice emotie, compasiunea este o miscare din interior spre afara, profitabila pentru politicieni. In politica, nu mai putin ca in viata, castiga suport victima care-si arata cu degetul opresorul, adversar sau partener abuziv.
Un premiu il merita Traian Basescu transformat de coalitia antiprezidentiala intr-o victima acuzatoare, de unde pana acum o luna ii era distribuita partitura de tiran. Si nici un alt rol nu-l prinde mai bine pe seful statului. Ne amintim persecutiile la care a fost supus de Consiliul General refractar la proiectele pentru Bucuresti si de plecarea din guvernul Victor Ciorbea, pus sa aleaga intre opiniile critice la adresa cabinetului si functie. Seful statului a castigat in cariera politica nu numai prin actiuni si cuvinte potrivite, ci si interpretand convingator rolul de victima a incompetentei sau a malversatiunilor celorlalti.
In ultimul ceas, coalitia anti-Basescu se zbuciuma pentru a recastiga statutul privilegiat de victima. In speranta ca va repeta succesul de la inceputul anului, cand a reusit, printr-o campanie de imagine bine ticluita, sa prefaca biletelul interventionist al premierului Tariceanu intr-un atac al presedintelui Basescu la adresa democratiei. Suspendarea si modificarea abuziva a Legii referendumului au consolidat insa iremediabil antagonismul parlament-presedinte. Majoritatea parlamentara ar fi fost obligata sa anticipeze ca plebiscitul, un joc de suma zero, va aduce pierderi suplimentare de imagine institutiei parlamentului.
Un filosof antic povestea ca un om i-a istorisit oratorului Demostene cat de crunt fusese batut. „Tu insa nu ai suferit nimic din cele ce-mi spui”, i-a raspuns Demostene. Surprins, omul a ridicat glasul si a strigat: „N-am suferit nimic?”. „Acum - i-a spus Demostene - aud glasul cuiva care a fost lovit si care a suferit.” In ultima luna nu se aude decat Traian Basescu.
Recomandările noastre
