Intelectualii care-l sustin astazi pe Traian Basescu comit, in opinia mea, un exces similar celui care l-a "stricat" si pe Emil Constantinescu.
Intr-un moment prielnic pentru a-l sfatui sa-si revizuiasca tendintele autocrate, discursul paranoid si sloganurile imbecalizante, o parte dintre intelectuali au facut scut uman in jurul presedintelui suspendat si reiau, nu ca niste constiinte critice, ci ca un simplu ecou, lozincile ieftine cu care jucatorul de ieri spera sa-si recastige locul in carti.
Pun pariu ca, daca va ramane in functie, Traian Basescu nu va sti sa se arate cu adevarat recunoscator „greilor” care si-au pus numele in serviciul sau. E posibil sa-i rasplateasca decorandu-i sau oferindu-le functii, dar, tocmai pentru ca eu cred in sinceritatea demersului acestor intelectuali, imi inchipui ca nu asta e rasplata pe care o asteapta.
Rasplata adevarata ar fi ca Traian Basescu sa-si plece mai des urechea la sfaturile acestor oameni, de care pare sa se foloseasca cu nonsalanta in momentele de criza politica si pe care-i trece cu usurinta pe linie moarta in perioadele de acalmie, asa cum si-a indepartat aproape toti consilierii de dupa 2004. Ma indoiesc ca referendumul ii va schimba aceasta meteahna.
Mai degraba il vad, la putina vreme dupa ce va fi reinvestit in functie, mai solitar chiar si decat a fost inainte de suspendare, practicand un discurs scandat despre securisti si securitatea nationala, cu ample derapaje populiste, si, desigur, visandu-se lider regional. Cam ca Emil Constantinescu, dar fara scoala.
Va fi un pic prea tarziu atunci sa i se atraga atentia ca a luat-o pe aratura. Acum, in schimb, sunt convins ca putina indrazneala din partea intelectualilor care-l sustin ar face mult bine pe termen lung Romaniei.
Din pacate, cei mai multi dintre ei au preluat vulgata basesciana despre conspiratia securista si complotul politicianist care l-ar fi infrant pe bravul marinar. In loc sa-i fi pus in fata o oglinda, intelectualii i-au asezat pe cap o tichie de margaritar care-l proclama „binele modern si recivilizator pe care-l merita poporul nostru”.
Este dreptul acestor sustinatori ferventi ai presedintelui-jucator sa se imbete cu apa rece. Dar e pacat, si pentru ei, si pentru tara si, in definitiv, si pentru cel pe care-l sustin, sa nu-si foloseasca influenta pe care o au ca sa-l ajute sa vada mai limpede unde a gresit in ultimii doi ani si care este rolul pe care l-a jucat in anclansarea actualei crize.
Ar fi, de exemplu, un castig nesperat daca cineva l-ar vindeca pe Traian Basescu de oroarea lui sacra fata de tagma din care face parte si l-ar convinge sa redevina, la randul sau, un adevarat politician. Pentru ca nu avem nevoie ca la Cotroceni sa se intoarca un jucator si mai feroce, ci un om capabil sa medieze conflicte, ba chiar, horribile dictu, sa faca compromisurile de care e nevoie pentru ca povestea pe care am votat-o in 2004 sa mearga mai departe.
Voi merge la vot pe 19 mai si voi vota impotriva suspendarii din doua motive. In primul rand pentru a amenda un abuz, cel al parlamentului. Si in al doilea rand pentru ca vreau sa-i dau lui Traian Basescu sansa de a-si corija abuzul pe care l-a comis in ultimii doi ani.
Vreau sa-l vad redescoperind sensul cuvantului „coabitare”, vreau sa-l vad reinvatand ce este civilitatea in relatia cu primul-ministru si cu parlamentul, vreau sa-l vad cum isi renegociaza influenta dintr-o pozitie lipsita de putere. Pe scurt, vreau sa-l vad redevenind politician. M-am saturat sa constat ca in 2004 am votat cu cineva care incepe sa semene tot mai mult cu versiunea light a lui Gigi Becali.
www.bucurenci.ro